"Leviatan"

În apele adânci ale fiecărui suflet pluteşte câte un monstru, un Leviathan, chiar fără ştirea noastră. E înspăimântător cât de supuşi îi suntem şi cum îl ascultăm, cum ne controlează prin dorinţele noastre secrete... Ne străduim în zadar „să înotăm în amonte împotriva unui mare torent de dezorganizare”, ne luptăm să punem ordine în „universul moral haotic” în care vieţuim. Leviathanul din noi înşine e mai puternic.

În ţesătura lumii parcă nici nu mai stăm om lângă om, ci monstru lângă monstru, Leviathan lângă Leviathan, aşa cum scrie în „Cartea lui Iov”, la capitolul 41, „Puterea Leviathanului”:

„Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.”

Despre această monstruoasă întreţesere a destinelor vorbeşte romanul lui Auster, „Leviatan”.

"Mr. Vertigo"

„Mr. Vertigo” mi-a lăsat gustul amar al unei promisiuni neîndeplinite. Felul cum a început m-a făcut să cred că mă va purta pe tărâmuri vrăjite, dar aventura s-a îndreptat spre bâlciul tragi-comic al realităţii, acolo unde eşuăm cu toţii.

Totuşi, povestea lui Auster mi-a plăcut, doar că mă aşteptam la altceva.

Dincolo de realismul magic al acestui volum, în mine rămâne imaginea cuiva care a dăruit întreg pământul persoanei iubite, jurându-i c-o va însoţi mereu.

Nu-i aşa că fiecare dintre noi am dori o astfel de promisiune?

Ba da, de la cineva care n-a mai dăruit planeta viselor sale nimănui şi este dispus să mi-o ofere nu pentru o lună, două, trei sau pentru opt ani, ci pentru veşnicie.

În rest, sunt cu totul de acord că orice om poate zbura.

Nebunia iluziilor in Tombuctu

Mr. Bones, adica domnul Osache, cum il numeste Felicia Antip, traducatoarea, stia ca stapanul sau Willy era rau bolnav, si culmea, desi era caine, avea stiinta despre faptul ca acesta va muri. Dar pentru Osache nu era de imaginat o lume fara stapanul sau de care il lega "fiecare gand, orice amintire" si de prezenta caruia "fiecare particula de pamant sau de aer erau saturate". Consumat de boala, Willy dispare in Tombuctu, salasul celor dusi, inainte ca Osache sa fie in stare sa inteleaga cum ar putea duce la implinire menirea lor comuna de unul singur. Dar va gasi el , pana la urma , SOLUTIA. Domnul Osache este adoptat , pe rand, de un copil sarac si de o familie bogata, care ii dau nume noi, si este vizitat in vise de fostul sau stapan, cu care comunica pe aceasta cale. Dar nu se multumeste cu atat, si alege sa i se alature in Tombuctu, "oaza spiritelor" aflata "acolo unde se termina harta lumii", la limita cunoasterii.
*
Pielea lui David Zimmer, personajul din "Cartea iluziilor", alt roman al lui Paul Auster, este dupa propria-i afirmatie "un palimpest de senzatii fulgurante" ce poarta amprenta tuturor atingerilor cunoscute in viata. Viata domnului Osache este tot o harta a senzatiilor invesnicite in memoria sa. Iar pentru ca aceste senzatii sa nu mai fie lipsite de comuniunea cu stapanul sau defunct, cainele constient din romanul "Tombuctu" alege sa treaca pragul dintre lumi pentru a i se alatura stapanului.
*
"Drumul era acolo si cainele bolnav, febril, a inteles ca salvarea e la doi pasi : o autostrada cu sase benzi, cu vehicule gonind in ambele directii, ceea ce i se infatisa lui Osache ca UN SPECTACOL DE STRALUCIRE PURA, ca o intindere de lumina coplesitoare. Era tocmai ceea ce sperase si intelegea ca este solutia corecta a problemei. Nu trebuia sa astepte sa vina timpul, timpul lui era chiar acum. Singurul lucru pe care-l avea de facut era sa paseasca pe sosea si va fi in Tombuctu."

"Cartea iluziilor"

"N-avusesem parte decât de opt zile cu Alma. În cinci dintre ele am fost departe unul de celălalt şi când am calculat cât timp am petrecut efectiv împreună în celelalte trei, am ajuns la măreţul total de cincizeci şi patru de ore. Din care optsprezece am irosit în somn. Alte şapte le-am risipit în despărţiri de-un fel sau altul...
(...) am înţeles că asta făcuse Alma pentru mine. În opt zile scurte, mă adusese înapoi din morţi."

Se întâmplă uneori ca cel care ne face un bine, cel mai mare bine posibil, să fie un străin, un necunoscut, un om răsărit din neant. Când alege să dispară, nu mai ştii dacă a fost real sau doar o iluzie... 

"Trilogia New York-ului"

„În acea stare de inocenţă, limba mersese drept în inima lumii. Cuvintele sale nu fuseseră doar adăugate la lucrurile pe care le vedea, ci, de fapt, le dezvăluiau esenţa, le dădeau viaţă pur şi simplu. Lucrurile şi numele lor se puteau substitui oricând între ele. Dar aceasta nu se mai putea aplica după izgonirea din Rai. Numele s-au despărţit atunci de lucruri; cuvintele au degenerat într-un sistem de semne arbitrare; limbajul a fost separat de Dumnezeu. Povestea Raiului, aşadar, nu prezintă doar prăbuşirea omului, ci şi prăbuşirea limbajului.”

"Trilogia New York-ului" şi aici.