Bucuria zilei

Bioentanglare

"Entaglement" este termenul care desemneaza "inseparabilitatea cuantica" a particulelor subatomice. Este o marturie despre gradul de complexitate a lumii si despre "plenitudinea si ordinea ei". Lumea cuantica descrie particulele subatomice din profunzimile microcosmului, in timp ce astronomia cerceteaza universul la scara cosmica. Omul traieste intre cele doua scari de marime, si este creatia profunzimilor, dar si a nemarginirii, capabila sa constientizeze faptul ca acestea exista, iar el, este parte din ceea ce exista. Inca din momentul setarilor de baza  care au generat explozia primordiala, universul are impregnata in sine, intrega sa evolutie, dand dovezi ca a fost "proiectat", de la origine, sa devina ceea ce este.
*
Inseparabilitatea cuantica face parte din ordinea lumii si principiul nu se refera doar la particulele subatomice. La inceput, a aparut din neant, LUMEA PLANCK, la scara de 10 la minus 35 metri, cu fenomene de durata timpului Planck, de 10 la minus 43 secunde, aflata la cea mai inalta temperatura cunoscuta de univers. Din aceste profunzimi, au izvorit particulele, energia, campurile fundamentale, care au structurat universul. Microcosmosul a devenit macrocosm, iar cele doua se intretes si se continua unul pe altul, inchizand cercul Creatiei.
*
Entanglarea este unul dintre factorii fauritori ai ordinii in univers. Fenomenul se extinde de la scara cuantica, la cea biologica. Bioentaglarea face parte din ordinea lumii si se manifesta si in fiintele omenesti. Inseparabilitatea cuantica cupleaza starile cuantice ale particulelor si obiectelor, si mentine starea lor de cuplare, chiar daca aceste elemente se indeparteaza unele de altele la distante astronomice. Bioentaglarea descrie acest fenomen de cuplare si la fiintele vii, inclusiv la om.
*
In engleza, ENTAGLEMENT inseamna "incurcatura complicata". Entanglarea biologica poate fi evidentiata prin cercetarea vietii gemenilor ce au fost separati la varste precoce, si care prezinta similitudini frapante intre vietile lor.
*
Ervin Laszlo si Jude Currivan prezinta fenomenul de bioentanglare relevat de vietile gemenilor  "JIM", separati dupa o luna de viata, care s-au reintalnit dupa 40 de ani. 
*
Vietile GEMENILOR  JIM prezinta similitudini uimitoare. La varsta de 40 ani, aveau inaltimea, greutatea si inclinatiile identice, iar in vietile lor pare sa se fi manifestat o interventie misterioasa o fortelor care realizeaza ordinea lumii. Iata cateva elemente care nu pot fi generate de hazard in cele doua vieti :
1) Amandoi gemenii au avut parinti adoptivi ; 2) Fiecare dintre ei a fost botezat cu numele "JIM" de parinti; 3)  Gemenii au avut in copilarie, cate un caine pe care l-a numit  fiecare,"TOY" ; 4) S-au casatorit cu cate o femeie numita " Linda" ; 5) Au divortat amandoi de prima nevasta; 6) A doua nevasta a fiecaruia avea numele "Betty"; 7) Fiecare dintre ei a fost, pentru o vreme SERIF ; 8) In momentul intalnirii, amandoi erau pompieri.
*
In afara de ereditatea comuna, care poate induce  trasaturi staturo-ponderale sau comportamentale similare sau chiar identice, la gemenii  JIM, se pare sa fi intervenit un element misterios generat de ordinea lumii, care tine de inseparabilitatea cuantica  a unora dintre perechile de gemeni.
*
 Gemenii au biocampurile organismului structurate pe cate o matrice informationala alcatuita din sisteme cuantice care se manifesta la scara macroscopica, in cadrul unei ordini misterioase a universului.

Setarile fundamentale ale universului

"FAZA LOCUS", asa numeste civilizatia Heechee, imaginata de Frederik Pohl, punctul din istoria universului , in care au fost stabilite caracteristicile fundamentale ale acestuia. Cine sunt Heechee? Cum a ajuns omul sa stie despre ei ? Pe un asteroid transformat in companion cosmic periterestru, astronautii au descoperit artifacte apartinand unei civilizatii non-umane. Erau si niste nave spatiale extraterestre, andocate pe asteroid, cu care, pamanteni temerari se avantau in nestiut, caci acestea , odata ocupate de fiintele umane, porneau in calatorii spre destinatii necunoscute, fara ca oamenii sa le poata conduce dupa propria vointa, Multi dintre indrazneti nu reveneau niciodata, disparand odata cu nava, dar alte echipaje, reveneau la punctul de pornire cu noi artifacte, care au revolutionat civilizatia umana. Practic, omul, cupland constiinta cu inteligenta artificiala, dobandise nemurirea, si CIVILIZATIA TEHNOLOGICA TERESTRA AJUNSESE LA CAPACITATEA DE A DEPASI ORIZONTUL DE ACTIUNE AL GAURILOR NEGRE SI DE A LE STUDIA DIN INTERIOR. ASA AU AJUNS OAMENII SA DEA DE URMA RASEI HEECHEE, care parea disparuta. Se stia doar ca ar fi fost niste monstri, precum tiranozaurii terestri, caci rasa Heechee  distrusese toate civilizatiile tehnologice din galaxie, iar in momentul naratiunii, se stramutase intr-o gaura neagra, lasand in galaxii puncte de observatie pentru identificarea civilizatiilor tehnologice, pentru a le distruge. Initial, fusesera fapturi materiale, dar s-au trasformat intr-o minte colectiva de energie pura, care se manifesta ca o unda stationara intr-o gaura neagra formata din energie. De ce distrugeau cei din rasa Heeche celelalte rase inteligente ? Erau pur si simplu monstri ? Nici pe departe. Erau doar o rasa inteligenta, cu inalt grad tehnologic, careia, universul nostru material nu le oferea conditiile optime de evolutie. De aceea, doreau sa readuca universul in "Faza Locus",  pentru a modifica parametrii care genereaza constantele fizice ale universului, astfel incat sa se ajunga la un univers de energie pura, dupa un nou Big Bang.
*
In universul actual, la momentul setarilor de baza, numarul de electroni il depasea pe cel al pozitronilor, si dupa anihilarea electron-pozitron, electronii  in exces, au stat la baza formarii universului material. Usoara asimetrie din setari, a generat lumea pe care o cunoastem, in urma unui proces aleatoriu. Electronii, pozitronii, ca si toate celelalte particule , sunt armonice ale sirurilor inchise, numere care au fost setate intamplator. Intr-un anumit moment dupa Big Bang, o alta asimetrie  datorata setarilor primordiale aleatorii a accelerat expansiunea universului, facand posibila aparitia galaxiilor aflate in miscare de rotatie. Apoi, norii de particule s-au concentrat, s-au contractat si s-au amorsat reactiile de fuziune, supernovele au explodat si elementele grele au ajuns in stele tinere si in planete, generand inclusiv viata si civilizatia. Momentul prezent este in faza in care universul nu poate genera materie si energie in plus, dar creeaza spatiu, prin autoexpandare, se dilata, iar componentele sale se indeparteaza unele de altele. Heechee au observat fenomenul de deficit de materie care ar duce la dilatarea perpetua si moartea universului, dar au reusit sa genereze materie, pentru a realiza gravitatia necesara opririi expasiunii  si amorsarii contractiei, care sa aduca universul inapoi in "Faza Locus", in care, ei sa realizeze setarile in care numarul de electroni si cel de pozitroni sa fie egal, pentru ca, dupa anihilarea reciproca, sa se nasca universul de energie care poate asigura acestei rase conditiile necesare unei evolutii desavarsite.
*
Elementele arbitrare din momentul setarilor fundamentale tin de conceptul de nedeterminare. Asadar, legile universului, dupa Heechee, sunt rezultatul fluctuatiilor arbitrare din "Faza Locus", care au determinat echilibrul particulelor si constantele fizice ale universului. Legile universului decurg din fapte, dar faptele, inclusiv cele fundamentale, au fost generate de intamplare. Intr-un moment al istoriei universului, s-a intamplat ca lucrurile sa ia un anumit curs. Daca aceste fluctuatii primordiale arbitrare, sau setari, in caz de intervenie constienta, s-ar produce in mod diferit, constantele fizice ale universului ar fi diferite."Faza Locus" este punctul in care setarile fundamentale se pot schimba. In acest moment, se stabilesc constantele si cursul evolutiei  este pornit. 
Avem deja stabilite in Faza Locus, numerele fundamentale pe care nu le putem explica pornind de la principiile elementare, dar care descriu legile fizice ale universului, cum este numarul "pi", baza logaritmilor naturali, viteza luminii, dimensiunea Planck... Este posibil ca, dupa alt tip de setari, sa rezulte un univers cu aritmetica necomutativa, in care legea patratelor inverse nu ar exista.
*
Heechee  vor sa refaca universul, din "Faza Locus", cu setari diferite, care sa genereze un univers de energie pura.
*
O fraza din seria Heechee : "Lumea se afla in pragul celor mai mari schimbari din istorie".
*
In ilustratie, am pozat Biblia, suprapusa celor patru carti ale seriei Heechee de Pohl. El nu aminteste despre Dumnezeu, ca autor al Creatiei. Insa setarile primordiale sunt generate din vointa divina. In universul bidimensional infinit, se nasc, din profunzimi, un numar infinit de universuri  multidimensionale binare , materie/antimaterie, incat toate setarile imaginabile pot coexista in aceste lumi  posibile.

"Cercetări în marca Brandenburg"

Lumea lui Gunter de Bruyn este o lume rănită. Încă nici nu am terminat de citit toate povestirile şi mă grăbesc să-ţi spun, Sandu, că parcă m-aş fi reîntâlnit cu Orkeny Istvan. Îmi place că şi Gunter de Bruyn lasă mult nespus, mult din intriga şi greutatea povestirilor este sub nivelul mării, scriitorul nu scoate la iveală tot, cititorul trebuie singur să găsească, să descopere, să înţeleagă.
"Nu-mă-uita" m-a trimis cu gândul la Orkeny. "Strada Stallschreiber" arată Berlinul de după război, dar văzut de cei învinşi, de Janke, supravieţuitorul care vede că sub pavajul distrus de bombele brizante este pământ, pământ adevărat în care poţi cultiva fasole sau poţi planta un măr Boskoop sau îţi poţi înmormânta nevasta şi copiii. "Permisie" aminteşte de geloziile personajelor lui Gib Mihăiescu, iar "Brânduşă" împărtăşeşte ceva din tristeţea eroilor din  nuvelele lui Rebreanu. 
Şi tot "Brânduşă" aduce şi soluţia, singura soluţie de supravieţuire într-o lume rănită: retragerea în pădure, acolo unde nimeni nu te judecă pentru pălăria ta prea mare, pentru acel altceva din adâncurile tale...
Eu m-am retras de mult, în primăvara asta am împlinit cincisprezece ani.

Sageata timpului

Nicola este de vina, ea mi-a facut rau, nu Martin Amis, iata, mai sunt si alte romane de acest autor special in Babel ...  Tii minte de cate ori am spus ca locul tau ar fi intr-o asemenea biblioteca - nu, nicidecum nu minimalizez "Livada cu Mierle", adica biblioteca Dianei - si ce mai spuneam ? Ca as fi, cu placere, bibliotecarul tau si secretarul tau literar. Numai ca, traim in lumea constrangerilor, si in loc sa fiu scriitor sau macar secretar literar, sunt medic, si vorba lui Mircea Badea, "asta imi ocupa tot timpul". Ma bucur de postarea ta, eu am facut zeci de insemnari pe exemplarul citit din "London Fields", Diana, si doream sa fac zeci de postari, totusi am facut doar doua, pe blogul Babel, caci eram ingrozit de Nicola si voiam sa o tin departe.

"London Fields"

Pentru această lectură, ca şi pentru atâtea altele, ţie trebuie să-ţi mulţumesc, Sandu. Ştiu că nu ai fost încântat de carte, tocmai pentru că tu te transferi aproape întru totul în cărţile pe care le citeşti, dar eu, care sunt ceva mai detaşată, declar cu mâna pe inimă, că a fost una din lecturile cele mai plăcute ale ultimei perioade.

Martin Amis spune lucruri foarte profunde pe un ton glumeţ şi ne înfăţişează masca oribilă a răului cumva în joacă, astfel încât catharsisul se produce fără greş şi cititorul închide cartea mai bun, mai curat sufleteşte, mai bine intenţionat. Stilul autorului aste absolut savuros.

"Toba de tinichea"

                                           
A trecut deja o săptămână de când am sfârşit "Toba de tinichea" şi tot aştept să-mi revin. E una din acele cărţi care nu se termină după ce ai citit ultima pagină. O să spun acum o trăznaie care va îndepărta de aici toţi cititorii competenţi, dar trebuie s-o spun pentru că aşa simt: cartea asta m-a trimis pe tot parcursul lecturii şi chiar şi acum, când zic că gândesc "la rece", spre imposibilul-posibil al lui Marques. Şi eu care credeam că mă voi împotmoli printre pagini aşa cum am păţit când am citit "În mers de rac"! În acest prim roman al său Gunter Grass nu a dobândit încă nimic din stilul amorf şi greu digerabil de mai târziu, are străluciri stilistice, mie cel puţin mi-a plăcut la nebunie saltul de la persoana I la persoana a III-a în aceeaşi frază (ăsta-i Bleuler, Sandu! ) Cât despre personaje, nu mai am cuvinte! Sunt o galerie impresionantă. Deasupra tuturor tronează dizgraţios Oskar. Nu credeam că voi putea citi pe nerăsuflate o carte în care personajul principal să nu-mi poată stârni nici cea mai vagă simpatie. Mi-a plăcut de cineva? Greu de spus. Dar sunt de neuitat cu toţii!
Oskar este categoric un demon, un monstru. Şi cred asta, în primul rând din cauza incapacităţii sale de a empatiza. Se preface că-i pasă, dar ceea ce doreşte este doar să se hrănească din emoţiile celorlalţi. Îşi asumă toate vinovăţiile posibile, inclusiv vina morţii celor din jur, dar aproape că-i împinge spre moarte. Oskar nu simte nimic pentru nimeni. Poate că a fost puţin îndrăgostit de femeia pitică, Roswitha Raguna, dar numai pentru că în general suntem fericiţi lângă oameni asemeni nouă. Mă mir că bunica Anna cea cu patru fuste i-a scăpat lui Oskar! E ca un fel de rădăcină a neamului care îl ţine ancorat în realitate pe acest om diform mai ales sufleteşte.
O cronică mult mai echilibrată se află aici