Petrecem din când în când porţiuni de timp în iad. Paradoxal este că putem părea prezenţi aici, dar fără să fim cu adevărat printre oameni.
"Sunt suma lucrurilor pe care mi le amintesc despre mine". Acesta ar putea fi motto-ul acestei cărţi remarcabile.
Descopeream ( acum douăzeci de ani ) alături de personajul principal al romanului că "fără Dumnezeu am fi apariţii ciudate şi dispariţii stupide" pe acest pământ, că nicio dictatură nu ne poate împiedica să fim ceea ce suntem, că omul este definit doar de conştiinţă, de spirit.
Iar conştiinţa este definită de iubire.
