Într-o iarnă cu zăpezi de poveste am dorit să citesc poezii. Citisem încă din şcoala primară Eminescu şi Coşbuc. Am luat din bibliotecă un volum subţire, ce adunase opera unui poet necunoscut. Şi ce încântare! De la primele versuri am fost cucerită. Erau poezii luminoase, aveau ceva din nevinovăţia unei acuarele pictată de mâna visătoare a fetei de la pension...
Tata îmi spunea să învăţ versuri pe dinafară. Am învăţat tot volumul acela.
