Mi se întâmplă adesea să nu-mi aleg eu cărţile, ci ele să mă aleagă pe mine. Nu se lasă citite aleatoriu; ele stabilesc ordinea în care să ne întâlnim. Jocul acesta se joacă cel mai bine în marile biblioteci publice, cu mii de volume. Acolo am simţit întotdeauna ruptura de nivel, am auzit vibraţia unei alte trepte.
Cărţile se grupează în jurul Cititorului după o idee sau după temă, ori pur şi simplu după cum descriu o epocă istorică. Precizia cu care vin spre mine m-a făcut să cred că prin toate circulă un curent comun, ceva ca sângele, care le înrudeşte, le grupează pe familii. Am încercat să le scriu genealogia, să le descifrez legăturile... Eram în liceu. Mă jucam.
Azi, câteva cărţi "medievale" : "Amurgul templierilor" de Hanny Alders, "Thais" de Anatol France, "Alesul" de Thomas Mann, "Timpul se întoarce" de Alexandra Ripley, "Prin foc şi sabie" de Henry Sienkiewicz...
