În şcoala generală am învăţat franceza de la doamna profesoară Monica Mitrofan, fiică de preot. Era colegă cu părinţii mei, se întâlneau în pauze în cancelarie, aveau încredere unii în alţii, deveniseră prieteni. De la ea au primit ai mei, în secret, o carte foarte căutată pe atunci: "Cămaşa lui Christos". Am cerut s-o citesc şi eu. Era foarte groasă, legată în nişte coperţi tari, cu sfoară. Nu semăna cu alte cărţi.
Când am deschis-o la mine în cameră, m-am mirat grozav: era scrisă de mână. Avea şi unele desene cu scene din roman... Oare fusese tipărită aşa? De ce?
Tata mi-a explicat în şoaptă: sora doamnei profesoare era medic pediatru. A avut la spital o urgenţă, un copil accidentat care avea nevoie de sânge dintr-o grupă care lipsea în acel moment. Doamna doctor a donat sânge pe loc, ca să salveze băieţelul. Dar a paralizat ca urmare a gestului ei. Era tânără, încă necăsătorită. A fost pensionată şi stătea acasă, în scaun. Pentru că putea să mişte mâna dreaptă suficient, se ocupa cu copiatul unor cărţi interzise. Ca cea pe care o aveam eu pe masă...
