Cella m-a chemat azi cu grăbire, să vin să-mi iau rămas-bun pentru o iarnă întreagă, de la mult iubitul meu Scai pe care îl vedeţi în imaginea de sus. Am aflat de la Snejinka, Tano şi Capi ce zi minunată a fost azi, 4 octombrie, ziua animalelor, în amintirea şi cinstirea Sfântului Francisc, ocrotitorul lor.
Iar eu, după vizita la prietenii dragi, mi-am amintit de cartea dragă a copilăriei, din care mama îmi citea înainte de culcare: "Cipi, acest pitic uriaş".
Poate Scai e de vină pentru această plonjare în epoca fericită a copilăriei, poate Snejinka, poate imaginile duioase din curtea lui Tano şi a lui Capi. Toate m-au dus cu gândul la ilustraţiile Liviei Rusz pe care le priveam vrăjită pe când glasul mamei spunea despre aventurile locuitorilor din scorbura copacului bătrân.
