"...cărţile - ferestre-n ziduri..."

joi, 11 decembrie 2014

Pisica lui Schrodinger


Am terminat de citit, de curand, "LUZ", ultimul capitol al romanului "Tunelul de la capatul lumii" de Diana Alzner, si de-atunci, nu-mi pot stapani impulsul de a o numi pe autoare RADIANA, dupa  personajul feminin central al cartii. Nu demult, Diana a postat pe "Jurnalul unei pisici independente", aceasta imagine, reprezentand o pisica intr-o cutie. Cutia a calatorit, impreuna cu niste carti, de la mine pan'la tine, poate tocmai pentru ca poza aceasta sa vina pe lume. Pentru ca inteleg acum de ce ai facut-o si infatisat-o : tocmai scriai in capitoul LUZ despre pisica lui Schrodinger, la modul discret, aluziv, in care faci recursul la stiinta solicitat de textele tale. Iar eu, insatiabil din fire, si inca, cu amintirea ca am fost candva profesor, vreau sa exprim totul pe larg. De asta data, recurg tot la un roman, nu la vreo carte de popularizare, pentru a face precizari despre pisica aceea, nici vie, nici moarta. Apelez asadar, la romanul "Mobius Dick", scris de fizicianul scotian Andrew Crumey, carte care va calatori spre tine in ianuarie, si vei fi uimita sa vezi cat de multe dintre preocuparile noastre comune - inclusiv cea legata de viata si opera lui Thomas Mann - ne leaga de oameni pe care nici nu-i putem cunoaste, decat, eventual, prin operele lor.
*
Asadar, stim ca Schrodinger a descoperit ecuatia undelor cuantice. Ne intereseaza acest aspect, pentru ca dorim sa intelegem paradoxurile lumii cuantice  din scrierile de science-fiction, cel putin in aria acestei postari. Wolfgang Pauli, coleg cu Erwin Schrodinger la Universitatea din Zurich, considera ca exista un nou tip de cauzalitate in mecanica cuantica, in care, cauza este ulterioara efectului. Werner Heisenberg, care era deja celebru la vremea cand Schrodinger incerca, timid, sa se afirme in fizica cuantelor, avea in vedere aspectul corpuscular al materiei , a propus PRINCIPIUL de EXCLUZIUNE, conform caruia masuratoarea creeaza obiectul de masurat, adica, electronul din norul orbital atomic, se afla pretutindeni sau nicaieri, dar il localizezi daca "te uiti la el". Deci, pentru descrierea electronului, este imposibil sa-i determinam concomitent pozitia si impulsul. Ori una, ori alta. Cealalta  caracterista este exclusa la momentul cercetarii, daca una a fost determinata.
*
Einstein afirma ca lumina, descrisa in mod obisnuit ca unda, se comporta ca particula in anumite imprejurari. Iar De Broglie, arata ca  fiecare fragment de materie este format din particule care pot fi privite ca unde in anumite situatii. Ecuatia undelor cuantice a lui Schrodinger precizeaza cum trebuie descrisa miscarea acestor unde.
*
Heisenberg, elevul lui Bohr, a incercat sa rezolve problema ecuatiilor undelor cuantice dezvoltand un aparat matematic : MECANICA MATRICIALA. Schrodinger zicea ca impresia ca am fi incorjurati de particule materiale este o iluzie, si de fapt, totul consta din unde, iar ceea ce pare solid, reprezinta doar bule asemenea spumei de pe crestele valurilor.
*
Si Heisenberg si Schrodinger au dreptate, fiecare din ei abordeaza aceeasi realitate din directii opuse.
*
TEORIA SISTEMELOR DINAMICE introduce ideea de ATRACTOR. Ideea este importanta pentru SF-isti, alaturi de cea a paradoxurilor cuantice si a TEORIEI   FLUTURELUI, deschizand o  arie larga de posibilitati de descriere a lumii. Un focar de atractie este un punct din traseul unei vieti, care te capteaza daca esti suficient de aproape, si-ti poate deschide calea catre o realitate alternativa.
*
Acum, lectia in sine : In 1925 lumea era interesata daca ceea ce exista este alcatuit din particule sau unde. Heisenberg a descris, prin mecanica matriciala, o teorie a particulelor care fac salturi cuantice aleatorii. Un outsider, Schrodinger a afirmat ca nu este vorba despre particule, ci despre unde, elaborind ecuatia undelor cuantice care demonstreaza ca undele se schimba in timp in mod previzibil, nu aleatoriu. Sunt doua interpretari opuse ale naturii, ambele carecte, predictiile experimantale fiind aceleasi. In 1926, Bohr i-a invitat pe cei doi la Copenhaga, sa-si armonizeze teoriile.Compromisul de la Copenhaga presupune ca functiile undelor cuantice ale lui Schrodinger se schimba in mod predictibil cat timp nu sunt observate, dar cand se face o masuratoare, acestea se prabusesc in unul din salturile cuantice aleatorii descrise de Heisenberg. Interpretarea Bohr arata ca un electron se gaseste pretutindeni sau nicaieri  pana in momentul interactiunii, cand ISI LASA AMPRENTA ASUPRA UNIVERSULUI.  Asadar cele doua teorii conflictuale, pot fi adevarate simultan.
*
Bohr a opinat ca lumea nu este alcatuita din unde sau particule, ci fie din unde, fie din particule, dupa situatie. Schrodinger a ridiculizat acest compromis prin PILDA CU PISICA IMAGINARA. Pisica este inchisa intr-o cutie, impreuna cu un flacon fragil, cu gaz otravitor, care se sparge daca este lovita de un electron, care este, concomitent, pretutindeni sau nicaieri, dar devine observabil in momentul interactiunii, la deschiderea cutiei. Cat timp cutia e inchisa si electronul este pretutindeni si nicaieri, pisica este simultan, si vie, si moarta. Dar vedeam daca e vie sau moarta numai cand deschidem cutia.

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

"Aventura arheologica" - Andre Parrot



Andre Parrot a fost vreme indeungata director al Muzeului Louvre, dar este cunoscut mai mult pentru descoperirea capitalei antice Mari, de pe Eufrat, sediul celei de-a douasprezecea dinastii de dupa Noe, de doua ori cucerita de Hammurabi, si facuta pana la urma, una cu pamantul. Din pamant, s-au aratat, in urma sapaturilor, vestigii de ziduri si cladiri din caramida nearsa, curti pavate cu dale de ceramica, altare ale zeitei Ishtar, si ofrande aduse ei de credinciosi, sculpturi in ghips si alabastru, efigii ale marilor oameni, personaje feminine diverse, de diferite ranguri si ... o statuie reprezentand o pereche imbratisata ... "Numai tu iubire, dainui peste dezastre si peste milenii" ...

duminică, 19 octombrie 2014

"Tunelul de la capatul lumii" se deschide in Babel

 Tot ce am citit mai frumos in  viata are un singur titlu : "Tunelul de la capatul lumii". Este romanul tau, Diana Alzner. Am citit primele 7 capitole cu sufletul la gura, iar in capitolul 8, m-am poticnit de un personaj. Are numele povestitorului de geniu de la "Junimea", dar nu e el. Am fost nedrept in judecata mea asupra capitolului 8, care se incorporeaza perfect in trupul romanului. 

Azi este duminica, in 19 octombrie 2014. Probabil ca venirea Zerdei in fanar iti va da imboldul pentru a trece la scrierea capitolului 9, cel cu care se incheie romanul. Este capitolul  LUZ, despre cetatea nemuririi, pe care, noi doi, am stramutat-o din Beith-El, in Siberia, poate la Gornaya Shoria, sau pe-acolo, pe aproape, dupa  cum ai ales, de una singura, locul fagaduit.
*
Ai pregatit bine materialele pentru LUZ, nu uita cat suflet am pus amandoi la aceasta poveste despre cetatea nemuririi. Ridica-te deasupra constragerilor lumii, si scrie ultimul capitol. Il voi primi ca pe un dar ceresc, Diana.


joi, 11 septembrie 2014

Xifopagi



Un barbat bea bere intr-un local, la tara, "o mana plictisita, aparand din neant, independenta de vreun corp omenesc" i-o toarna in pahar.  Barbatul asteapta pe cineva, nu-si da seama pe cine asteapta, dar intelege ca cel asteptat nu va veni.  "Prea multa bere, prea putin somn;  prea multe necazuri, prea putine satisfactii morale", isi zice in gand, si simte o chemare, sa se ridice, sa faca cativa pasi prin curtea murdara a carciumei.  La iesire, remarca o usa in fundul curtii, pe care scrie "PIVNITA". "Du-te si vezi" ii comanda o voce interioara. Se supune masinal.  Si deodata simte ca se scufunda in bezna : jumatate din el este la lumina arzatoare a soarelui si jumatate in bezna, care, dupa cativa pasi, il absoarbe in intregime. Noaptea din adanc este "surda si nelinistitoare". Aude zgomote, ca un fel de chitcait. Sa fie sobolani? Apoi, gaseste comutatorul : in lumina artificiala, apar la vedere boxe cu barbati si femei, perechi-perechi, fiecare pereche fiind alcatuita din indivizi de acelasi sex, sunt monstri xifopagi, uniti de la extremitatea inferioara a sternului, pana la ombilic, care-l ingrozesc si il determina sa scape cu fuga.  "Cine v-a inchis aici?", ii intreba indepartandu-se. "Fie-ti mila", i se raspunde. "O sa ma introrc", le promite, dar un bicefal hidos ii zice "Minti, nimeni nu s-a mai intors".
.
Ca un criminal care revine la locul faptei, omul se reintoarce a doua zi la carciuma.  Patronul il priveste ostil. "Am delirat, nu-i nimic adevarat din ce am vazut, isi zice". Iar vocea interioara ii comanda: "Du-te si vezi". Curtea este la fel de murdara ca si ieri, aceleasi muste oribile zboara pe-acolo.  Este cuprins de o sudoare de moarte, dar in fundul curtii, nici vorba de usa pe care scrie pivnita, dar parca se aud niste horcaieli de sub pamant. Apoi o lovitura de cap il doboara si se trezeste in bezna. Ceva in noaptea vorace si olfactiva, il prinde la mana. "Cine-i acolo?", intreaba, simtind totodata cum o mare greutate ii atarna de piept... Nu se stie de unde se iveste in bezna o raza de lumina.  Si vede in fata un chip identic cu al sau,  privindu-l cu ochi incarcati de suferinta,  "si o voce hidos deformata, pronunta lent aceste cuvinte: "Totusi te-ai intors, frate".
.
 Toracopagilor le este dat sa fie impreuna, in bezna sau in lumina, asta depinde de alegerea lor.