Diana Alzner - "USA"

Nu stiu unde am citit despre un spatiu rupt de lume si pierdut in izolare si uitare, poate chiar in povestirile Dianei Alzner, poate nicaieri, si este doar un ecou la ceva , in mod cert scris de Diana, catre finalul povestirii "USA" :

  " Sunt locuri in lume unde timpul pare incremenit. Unul dintre ele este si Linia Hanului".

*

 Incep  sa dau glas cascadei de ganduri care ma asalteza acum, dupa a doua citire, pe parcursul a trei ani, a acestei povesti tulburatoare despre o iubire imposibila, pornind de la aceasta imagine a timpului incremenit la Linia Hanului.

.*

Rada,  copila din neamul rudarilor de pe malul Topologului, si tanarul  Florea, se plac, se iubesc in crangul de pe malul apei, unde se zice ca au fost vazute ielele jucand, si Rada,  temandu-se ca satul s-ar putea impotrivi iubirii dintre un roman si o rudareasa, ii povesteste lui Florea despre existenta unei USI, intre doua salcii, pe care i-a dezvaluit-o 'fermecatoarea" Licuricioaia, prin care ei  ar putea trece in alta lume, sa poata ramane uniti pe vecie.  Florea o asigura ca nu o paraseste nici daca se scoala iadul impotriva lor, caci nu poate lasa o asemenea iubire cum nu a fost talcuita nici in Cantarea Cantarilor ... 

Iata ca Rada purcede grea , dar Florea nu poate sa-si induplece parintii sa ia o rudareasa, si la vremea facerii pruncului , parintii il casatoresc cu alta, iar Rada, care nu l-a dat in vileag pe tatal pruncului, este alugata de ai sai si traieste cu copila sa, Florica, intr-o coliba, din mila lumii, pana intr-o zi in care dispare prin poarta dintre lumi, despre care avea stiinta, fara a cunoaste  precis  locul cu pricina. Jandarmul, crezand ca rudareasa a lasat copila de izbeliste, pentru a se capatui ca servitoare in Capitala, nu face nici o cercetare, iar rudarii, iau copila sa o creasca, de teama sa nu si-o prinda ca ucenica, "fermecatoarea" Licuricioaia, care incercase, mai demult, sa ia sufletul Radei, pentru necuratul, pentru a-i readuce, in schimb, un ied, ratacit prin poarta, in lumea de dincolo.

*

Nea Florea a fost batut de Dumnezeu pentru fapta sa : nevasta nu i-a putut darui fii care sa ramana in viata, cum i s-a intamplat in vremuri biblice, lui David, si nici psalmi nu a fost in stare sa-i cante Domnului, pentru a primi iertare, asemenea regelui David. Iar dupa doi ani, a ramas vaduv, si intreaga lui viata a stat din munca grea, pana la anii pensiei, la sonde si din singuratate. In anii de solitudine, i-a fost dat si lui sa afle locul portii dintre lumi.

*

A venit si vremea de maritis pentru Florica, pe care a luat-o tot un satean, nu un rudar al ei, si a avut cu Gheorghe prunc, pe Romica, dar  Gheorghe fiind om rau, care o batea, Florica si-a luat lumea-n cap, lasandu-l cu tot cu copil, sa-l cresca de unul singur. Nu a scapat nici Gheorghe de judecata Domnului, aflandu-si sfasitul inecat in Topolog. 
*
Este momentul in care nea Florea si-a desferecat gura,  spunand :
 "Adevar graieste la Ecleziast ca toate cele ascunse se vor descoperi"
  Si pentru a-i convinge pe asistentul social si pe politist ca este bunicul lui Romica, si de aceea l-a luat sa-l creasca dupa ce-a ramas singur, si-a dat la iveala taina si greseala tineretii.

*

Povestea de dragoste a Dianei ma face sa vad cu ochii mintii cum trece timpul prin oameni : 

Suntem intr-o comuna plina de praf si caini de pripas din inima Olteniei, ne aflam tocmai in centrul comunei. Aici, pe la patru dupa-masa, umbra brazilor din centru cade pe caminul cultural si pe biblioteca, apoi la cinci, catre cealalta fata a comunei, spre scoala, dispensar si carciuma. Cu un deceniu in urma, toate erau in functie. Acum, biblioteca si caminul cultural, nu.
*
 Aici, stand la o masa si band bere, le-a deslusit mos Florea lui Sorin, asistentul social, si lui Jean, politistul, taina iubirii din tinerete ... A povestit, amintind numele Ecleziastului, psalmii regelui David si Cantarea Cantarilor, a vorbit despre sufletele pereche ce, eliberate din mana lui Dumnezeu pe neumblate carari ale lumii, ararerori se intalnesc ... Le-a spus despre poarta dintre lumi, pe care a gasit-o  el insusi, si despre intentia de a trece dincolo, pentru a o regasi pe cea iubita.

*

Au trecut un deceniu : Jean, politistul este acum pensionar, sta singur la masa aceea, iar umbra brazilor se roteste dupa soare, ca intodeauna. Pe strada trece Romi, cu un cufar in mana, se intoarce acasa dupa terminarea stagiului militar. Batranul politai il opreste, ii spune povestea Radei si a lui Florea si ii da cheile de la casa. Apoi, ii povesteste cum a fost gasit toiagul lui nea Florea langa doua salcii batrane, pe malul Topologului ...
 Si adauga  :
 "TAINELE TREBUIE PRIMITE FARA SA LE DESLUSESTI"

*

Cati dintre muritori pot spune ca s-a facut pentru ei  o minune, cati  sunt in stare sa o primeasca , si sa nu sovaie in clipa in care se deschide poarta intre lumi ? 
Ce face acela care, sovaind odata, primeste o a doua sansa : trece dincolo, precum nea Florea, ori se  poticneste?

*

Ce  spunea Florea despre barbatul si femeia care se cauta pe cararile vietii ? 
 Ca sunt cuprinsi de un dor fara de satiu, si traiesc intr-o stare de asteptare fara de alean ...
 Ca putini afla mila din partea sortii, intalnindu-se in lume... 
"Si atunci, stau cu uimire, fata in fata si-si recunosc chipul in fantana din adancul celuilalt. Dragostea lor este unica in viata, adevarata dragoste"

*

As fi murit de fericire sa fi scris eu acest basm de iubire, Diana, bine ca l-ai scris tu, altfel as fi comis pacatul invidiei impotriva autorului. Ma bucur pentru tine.

*

   

Aceasta poveste incarcata de o trista vraja ma lasa fara replica. Nu gasesc carte potrivita, nu gasesc citat care sa intregeasca povestea. Dar fiind ardelean capos, pun acilea, hodoronc-tronc, doua carti , la voia hazardului ; " Basmul calatoriilor in timp" - sa ne amintim de "Tinerete fara batranete ..." -  si "Relatari despre lumea de dincolo" de Sven Loerzer si Monika Berger,  carte care nu are nimic in comun cu lumea in care-si traiesc dragostea Rada si  Florea, liberi de constrangerile lumii ...

*
DIANA ALZNER  - "USA" - link : AICI

Diana Alzner - Licuricioaia

 

Nici nu am suficienta imaginatie sa spun cu cata emotie am citit povestirea "Licuricioaia"  de Diana Alzner, prin iulie sau august 2010, cand pamantul era inca tanar, tocmai iesise din ape si se zvanta la soare, iar eu credeam ca nu va imbatrani si nu-si va pierde inocenta si increderea in viata niciodata, si singurele rele de pe lume vor fi cele imaginate de scriitori si consemnate in anale ca simple povesti ...

*

Marea mea bucurie a fost sa descopar toponimul
 LINIA HANULUI,
 aveam deja stiinta despre inventivitatea fara seaman a autoarei, dupa ce citisem deja sase dintre povestirile sale. 
Apoi, mi-a placut limbajul oltenesc, mai ales ca am avut un prieten apropiat in facultate din zona, si invatesem sa vorbesc ca el, incat si azi vorbesc cu Sirtaki al meu aceeasi limba, pe care ardelenii mei nu dau semne sa o guste cu placerea cu care o gust eu.
 Fratilor, eu sunt roman dintr-o bucata, caci desi nascut ardelean, in zona dacilor liberi, de le zicea costoboci, si odata romanizati, vorbeau de IRIMA, nu numai despre ANIMA sau INIMA, si trait fiind multa vreme in Banat,  prefer aceste locuri, insa in probleme de limba si de culoare locala, am luat cu drag din tot ce-i romanesc, de aceea va invit cu dragoste la acest placut ospat al limbii , dat in onoarea voastra de scriitoarea Diana Alzner, in povestirile sale.

*

Am vazut cum a disparut Andrei, prin usa dintre lumi, in  "Hora ilelelor III", iar acum, o vedem pe mama sa, Irina, mergand impreuna cu sateanca Marioara, la baba Mitra, desi nu crede in vraji babesti. Mitra locuieste intr-o casa izolata de sat, si se hraneste doar cu apa si poame, ii poarta de grija niste femei din sat, si o viziteaza periodic preotul, nu cumva sa o gaseasca moartea neimpartasita.

*

Mitra sesizeaza imediat incarcatura de rautate, mandrie, sicana si pizma din caracterul Irinei , si i cere lepadarea de Satana, nu din buze, ci deschizandu-si inima, intr-un ritual de purificare. Irina ii zice ca a venit pentru a afla ce s-a intamplat cu fiul ei, si ca este gata sa plateasca oricat pentru gasirea lui. Acest semn despre disparitia unui copil in Linia Hanului, o face pe baba Mitra sa inteleaga ca vremea ei este catre sfarsit, si isi desfereca constiinta de apasarea unei taine despre o mama care si-a ucis pruncul, ajutata de "fermecatoarea" Licuricoia, povestind Marioarei si Irinei despre fapta satanica a Ilenei, hangita. Aflam, din aceasta poveste si originea toponimului Linia Hanului, un loc real pe o harta, care in constiinta mea are o reprezentare imensa, ca si mana la "homunculus motor".

*

Satul unde se afla casa de la marginea padurii care a fost scena atator intamplari neobisnuite, a fost de pe timpuri un popas de care si crucis de drumuri, spre targ la Varzaru, sau la manastiri, la Surpatele, Govora si Dintr-un Lemn.
 Locul de popas era la un han, tinut de la o vreme de frumoasa Ileana, care avea prunc fara barbat, pe Ionut, prieten de joaca al Dumirei Mici. Lui Ionut ii era placut sa o asculte pe Dumitra povestind  despre iele, pe care  aceasta le numea "VINTOASELE".
 Iar carutasii si pelerinii, oprind la popasul de care, ziceau ca fac popas la Linia Hanului, si de atunci si pana azi, acesta a ramas numele locului.

*

Boierul Mandrea, avand  cu el un oaspete neamt, a poposit odata de nevoie, dupa ce li s-a stricat masina, la hangita Ileana. Hangita si neamtul s-au dragostit, dar oaspetele voia sa-si vada de drum, si altunci, Ileana i-a cerut fermecatoarei de neam tiganesc, Licuricioaia, sa-l lege de ea prin dragoste, pentru vesnicie. 
Licuricioaia sedea intr-un bordei de chirpici,
 langa un par batran, 
pe care-l recunoastem apoi, in alt timp, in curtea casei de la Pensiune. Acolo l-au ingropat de viu pe Ionut, fiul Ilenei, insasi mama sa si Licuricioaoia, intr-o lada, sub parul batran, in prezenta Necuratului, care juca de bucurie, dupa ce toate vrajile cu sange de cocos negru, dadusera gres, si nu-l legasera pe neamt de Ileana. Martora inspaimantata la aceasta oroare, era Dumira Mica, care nu si-a putut desfereca intreaga viata gura, pentru a spune taina, de teama Necuratului, si o facea acum, destainuindu-se fata de Irina si Marioara.

* 
 Jertfirea pruncului a dat putere vrajii licuricioaei, si neamtul si Ileana s-au insotit si au trait nedespartiti pana la moarte, au avut si prunc, pe Sebi, ai caror urmasi traiesc inca la Linia Hanului, dar unul dintre ei, tamplarul Nelu, a avut parte de o moarte suspecta de tanar, ceea ce am cunoscut in prima povestire din seria Dianei Alzner.

 Nici Licuricioaia nu a murit de moarte buna, ci innecata in Lacu'  Dracului.

 Dar baba Mitra crede ca Licuricioaia nu a parasit locurile, continuand sa prinda suflete nevinovate in navodul lui Satan, ceea ce ma face sa-mi doresc ca o faptura pura sa-si trimita sufletul intru salvarea lor, din luna, intr-o mreaja de argint ...

*

M-au impresionat, aducandu-mi aminte de Eclesiast,  cuvintele cu care si-a ispravit Mitra ritualul de purificare al Irinei, in vederea impartasirii tainei sale si pentru a-i da de stire, in final, despre fiul ei disparut, Andrei :

"Ca vreme iaste sa tzesi si vreme sa desiri, vreme iaste sa taci si sa graiesti"

*

Dupa ce si-a facut marturisirea, baba Mitra i-a spus Irinei ca nu-si va mai intalni fiul decat pe lumea cealalta, dar i-a spus ca Andrei nu se afla in loc rau, si acolo unde se afla, se joaca cu Ionut al Ilenei, si timpul  lor de joaca ii pare nu mai mult decat de una sau doua zile. I-a mai spus Irinei ca pentru cei nevinovati, Domnul randuieste calea de scapare, iar pentru cei manjiti de rau, arderea pe foc.

*

 Am vazut de ce a fost in stare Ileana, ajutata de Licuricioaia, pentru a dobandi dragostea neamtului : si-a sacrificat fiul, deschizand prin aceasta, fara vrere, o poarta intre lumi, pe unde raul trece spre taramul nostru, si prin care Andrei, a trecut pe celalat taram.

*

Pe drumul de sub dealul unde albeste in soare casa de la marginea padurii, trece o noua pereche : un italian, cu iubita. Femeia observa casuta alba in care au avut loc toate intamplarile povestite de Diana , si incerca sa-si convinga ibovnicul sa o cumpere, sa aiba si ei un  cuibusor de nebunii.

*

Inchei postarea prezentand lucrarea  "Mitologie Romina" de Romulus Vulcanescu. Vom intalni aici si ielele si fermecatoarele si descantecele de invocare si alungare, si multe altele. Foarte pe scurt, redau cate ceva despre iele. Ielele sunt zine ale vazduhului silvic si campestru care personifica atmosfera in continua miscare si schimbare. Sunt suflete de femei care au fost vrajite in timpul vietii, si  nu-si gasesc linistea dupa moarte, nici in vazduh, nici pe pamant.
 Ele se aduna noaptea pe luna, in poieni,  sau sub streasina arborilor in padure, in smarcuri sau pe campiile inflorite,
 si smintesc flacaii prin farmecele lor, si  prin naluciri senzuale, ii ademenesc si ii atrag in aventuri de dragoste, pe unii chiar ii "pocesc" sau ii ucid.
 Etimologic, "iele" este apelativ ritualic, un eufemism de complezenta, un TABU,  iar celor care descopera semnificatia reala a numelui ielelor, li se ia graiul si numai prin farmece puternice li se dezleaga limbile.

*

In istoria mitica, ielele au numeroase apelative :
 Musatele, Vintoasele, Frumoasele, Maiestrele, Soimanele, Dansele, Sfintele, Milostivele.
*
 Voi face o postare aparte despre  Zinele Dianei, precizand ceea ce stiu chiar de la Diana despre prenumele ei : acesta vine de la Zina.

*
Diana Alzner - "Licuricioaia" - link : AICI

Diana Alzner - "Hora ilelelor, Pensiune III "

Am sesizat ca ar fi ceva important, dar nu am precizat, in comentariul meu la " Hora Ielelor", partea intai,   faptul ca, pictand  un tablou al pensiunii vazuta dinspre curte, Miruna a insistat anume sa picteze un par aflat acolo. Este acelasi par pe care urcau furnici uriase, in momentul in care Indira era panicata, si nu am semnalat nici faptul ca Lucian, prietenul Indirei, a inecat cu bere furnicile inainte de a porni cu motocicleta spre Galtofani, pentru a raspunde dorintei Indirei de a parasi locurile inspaimantatoare in care se afla pensiunea "Hora Ielelor". La plecare, Indira i-a averizat pe colegi : "Ar fi mai bine sa plecati, cat mai puteti". Si a refuzat ferm invitatia gazdelor de a ramane peste noapte, sa doarma la pensiune. Colegii au mai ramas alte doua zile  sa petreaca la "pensiunea horror", si cei care au ramas, nu au avut nimic de suferit, in timp ce Lucian si Indira nu au mai ajuns niciodata acasa. Cadavrele lor au fost gasite pe drumul judetean numarul 6, la kilometrul  8 , inafara partii carosabile, la liziera, fara leziuni traumatice, iar la autopsie, cauza stabilita a mortii a fost inecul. Aici, ne aflam in fata unei stranii interferente intre luminile negre emise de omorarea nejustifica a furnicilor de la parul pe care Miruna il identificase drept focar al unor energii negative, generatoare de anomalii, si lumina neagra a accidentului mortal caruia i-au cazut victime Lucian si Indira, dintr-o cauza atat de neinteligibila ... Neatentia mea nu a adus insa daune comentariului, dimpotriva, a mentinut atat de dorita atmosfera de suspans necesara in povestirile despre mistere ...
*
Plecarea trupei de tineri care umplusera spatiul sonor al padurii cu "aschii de sunete iritante" in cele trei zile cu exces de muzica rock, a redat atmosfera aparenta de pace locului bantuit, si venirea unui grup de istorici, pentru care, timpul se masoara nu in ore, ci in epoci, a eliberat gazdele de tensiunea provocata de tineri, insa peste linistea iluzorie, a cazut ca un fulger, stirea mortii ciudate a lui Lucian si Indira.
*
In aceasta imprejurare, Miruna a continuat sa-l initieze pe Andrei in tainele portalurilor dintre lumi. Andrei, care se ascundea in dulap sa urmareasca ce se intampla in camera atunci cand nu-i nimeni prezent, i-a marturisit sora-sii ca aude glasuri vorbind in soapta in odaia sa, si ca a vazut intr-o imprejurare ca masinuta sa albastra a pornit sa se deplaseze singura pe parchet. Miruna i-a spus ca banuieste ca baietelul care i-a aparut lui Andrei, intai in ziua disparitiei bicicletei, gasita apoi ruginita sub pamanul de sub casa, ca veche de cincizeci de ani , si vazut apoi si in beci, avand teama inscrisa pe chip, ar fi aparut in acest loc, venind prin ferastra dintre lumi. Si ca, celelate anomalii din casa si din zona,  ar fi provocate tot de prezenta acestui portal dintre lumi.
*
Andrei si-a exprimat dorinta sa gaseasca portalul, iar Miruna i-a spus ca, luandu-si masuri de siguranta, poate intreprinde cautarea fara riscuri. Dupa Miruna, portalul nu ar avea o pozitie fixa si ar putea sa se mute  pe distante mici, dar ca ar fi PRINSA IN AMPRENTA ACELUI LOC intr-un mod tainic. Neintelegerile cu Irina au determinat-o pe Miruna sa se reintoarca la Valcea, si Andrei a continuat ca cauta singur usa dintre lumi. La plecare, Miruna, luandu-si si pictura reprezentand pensiunea, a vazut ca sub parul din prim plan a aparut imaginea unui copil, pe care s-a dovedit ca nu l-a adaugat nimeni dintre cei ai casei. Atunci cand Andrei a disparut prin portal, in alte dimensiuni, s-a vazut ca el era cel ce aparuse in tabloul Mirunei.
*
Inainte ca Andrei sa fi fost dat disparut si cautat zadarnic de autoritatile somnolente, Claudiu si sotia sa Irina, discutand despre plecarea Mirunei din casa lor, s-au acuzat reciproc de egoism : Irina se dovedea egoista respingand primirea in familie a fetei  sotului din prima casatorie, in ciuda bunei intelegeri intre fratii vitregi, iar Claudiu, incercand sa o impuna noii sale familii. Cred ca nu despre egoism este vorba, ci de forma sa cea mai acra : gelozia. Dar cine nu a cunoscut acesta stare de tulburare ?
*

Cautandu-l prin padure, pe Andrei, care lipsea de acasa de ore intregi, tatal sau a gasit langa un stejar  sandalele baiatului si cipilica lui de soare : este pozitia in care ajunsese usa dintre lumi, in AMPRENTA MAGICA A LOCULUI, ATUNCI CAND A GASIT-O ANDREI SI A TRECUT DINCOLO.
*
Vorbind cu Marioara, fata Anei, care fusese lovita cu sapa-n cap de Leana, surdo-muta nebuna "cu dunga-n buletin" , Irina regreta ca nu a ascultat  de sateni cand i-au spus ca pensiunea nu-i un loc bun pentru familia lor, crezand ca oamenii vor sa-i indeparteze doar pentru a-si paste in voie vacile prin tarina proprietatii. Asa ca decide sa tina seama de vorbele Marioarei, care-i spune ca "noi, aici, stim de farmece si descantece si stim a ne feri de rau, ca puterea raului e mare, iar noi, fiinte slabe". Si este de acord sa ceara ajutorul Mitrei, vazatoarea cu duhul, pentru cautarea lui Andrei ...
*

Nu demult, am postat pe Carti Dragi, despre nuvela "Pe strada Mantuleasa" de Eliade, cunoscand gustul Dianei pentru portile care se deschid intre lumi. Iata ce am scris, inspirat de autor : "Strazile Mantuleasa, Popa Soare si Pache Protopopescu se afla pe pamanturile boierului Calomfir, cautatorul pe sub pamant, si pe harta mitica a imaginatiei lui Mircea Eliade, acestea formeaza un TRIUNGHI MAGIC ce contine UN PORTAL DE TRECERE spre ALTA LUME"
*
Citez acum un pic din Jaques Vallee, din cartea "ALTE DIMENSIUNI" : " Omul a fost intotdeauna constient ca nu este singur. Toate traditiile umanitatii pastreaza relatari ale unor contacte cu alte forme de viata si de inteligenta. Si mai semnificativ, se afirma ca suntem inconjurati de entitati spirituale care se pot manifesta fizic in forme pe care noi nu le intelegem"

*

Diana Alzner - "Hora Ielelor, Pensiune III" - link : AICI

 

Diana Alzner - Hora ielelor, Pensiune II

Recitesc, la trei ani dupa prima lectura, "Hora ielelor, Pensiune II", de Diana Alzner, si fac precizarea ca am scris anume " iele" in loc de "Iele", datorita unei confuzii penibile facute in 2010, caci "I" mare este similar cu un "L" mic, si m-am facut de groaza in fata autoarei, dandu-ma drept cititor de clasa, dar ratand afirmarea inca de la recunoasterea titlului. Nu mai conteaza ce va fi crezut atunci Diana, din moment cu dupa trei ani continuam sa colaboram cu bucurie.

Ceea ce conteaza, este faptul ca textele scriitoarei imi plac tot mai mult, pe masura ce am avut sansa sa cunosc spiritul locului de taina pe care Diana il transfera  in virtual, prin aceste povestiri. Dar se apropie si momentul publicarii acestora pe suport de hartie, debutul este deja realizat prin publicarea povestirii "Infestat" in  "ZOMBII Cartea mortilor vii".

*

In povestirile anterioare ne-am confruntat cu misterul ferestrei de la baie, care se comporta ca un ochi al iadului, deschis catre casa de la marginea padurii, cu invazia de furnici ucigase si cu taina beciului angoasant al casei, ce pare sa fi avut legatura cu disparitia domnului Mandrea.  Beciul ingrozitor si furnicile revin in atentia cititoului si in aceasta povestire, care insa este dominata de iele, de hora mortii pe care o joaca acestea si de portalul catre alta lume, prin care ielele patrund printre noi, dar si de povestea comorii boerului Negoescu, ascunsa in mlastina  cand au navalit turcii pasei Pazvante in Valcea. Boierul a ascuns-o cu gand sa o salveze pana cand va trece urgia, iar comoara ascunsa ii ofera necuratului sansa sa faca victime in randul celor ce doresc sa se imbogateasca pe seama gasirii ei.

*

Pensiunea se pregateste de Noaptea de Sanziene, sarbatoare mare, de nasterea Botezatorului, dar si noapte in care se petrec lucruri satanice : deasupra locurilor cu comori ascunse joaca vapai ce atrag oamenii lacomi, iar cine cauta sa se imbogateasca, ii ia necuratu' sufletul.  Hanul Ielelor se afla tocmai in apropierea luncii care, in zilele noastre, se afla pe locul mlastinilor de odinioara, in care zace comoara.

*

 La pensiune sunt asteptati oaspetii din Capitala, se fac ultimele pregatiri,  se aprovizioneaza din belsug cu  de-ale gurii, este pregatit programul artistic cu lautari, cu plimbari su sareta prin padure, este pusa la cale si o seara de povesti pentru copiii oaspetilor. Dar pregatirile se fac in aceeasi atmosfera de neliniste, cu frictiuni intre Irina si fiica sotului, Miruna, cu naluciri ale mezinului Andrei, care il revede in beci pe copilul mic, balai, cu haine murdare si privire speriata, dar ceilalti nu il vad. Tot Andrei observa un domn batran, care a intrebat ceva despre ciuperci, in padure.

*
Coborita in beci cu lucrul,  Miruna are un sentiment apasator, pe care il descrie ca pe UN URLET INGHETAT. Nu putem sa nu ne amintim de angoasa resimtita de Iulian Mandrea, coborat in acelasi beci, pe vremea cand servea de ciupercarie.
* 

In ultimul moment, clientii dau un telefon si anunta ca au renuntat sa petreaca sarbatoarea de Sanziene la pensiune. Unde mai pui ca gazdele asezasera si momai in pomii din padure,  in chip de iele, si arsera si cercuri in iarba, pentru a sugera o hora a ielelor. Miruna salveaza insa situatia, invitandu-si fostii colegi de liceu, 27 de oaspeti buni platnici, unii copii de bani gata, altii, din randul hackerilor din Valcea, cu bani buni facuti din lucruri rele. Tinerii vin, unii cu masini, altii cu motociclete, pare o adevarata invazie barbara, iar gazdele  ii primesc la receptie, nu cu lautarii, cum se pregatisera, ci cu "NOVEMBER RAIN" si "Where the wild roses grow", bucurosi ca macar vor scapa de manelele cu care ar fi poluat ceilalti clienti pacea padurii.

*

Printre tineri, se remarca DARIUS, primul sosit, dornic de petrecere, Indira, mai mare cu un cap decat Lucian, prietenul ei, care seamana cu Leonardo di Caprio, Cristi, un lungan brunet si talamb, si  Vicentiu, simpatic, cu tricou verde, care este adevaratul hacker, care ii indruma pe ceilalti percepand taxa din partea lor, fara a face nimic cu mana lui, de teama pedepsei.

*

Nea Florea este tocmit sa le povesteasca tinerilor despre tainele locului, el le spune despre hora ielelor si despre comoara si mortii din randurile celor ce au incercat sa o gaseasca, despre unul Petre, care demult, in tinerete, ar fi dat de urma comorii, dar a fost blestemat si a mutit pe vecie, despre Culaie al popii care ar fi zburat cu imparatesele vazduhului, ramanand totusi viu, sau de Leana, surdo-muta, care a vazut poarta prin care trec ielele catre lumea noastra.

*

Miruna le propune tinerilor o incursiune prin padure, sa caute urmele ielelor, in timp ce ea ramane sa ajute la bucatarie. In padure, INDIRA vede ceva ce a speriat-o atat de tare, incat decide sa plece acasa pe loc, mai ales ca a fost napadita si de o multime de furnici uriase. Tinerii ii spun ca s-a asezat pe un musuroi, este explicatia cuminte, dar noi stim din celelalte povestiri ca in zona, este ceva necurat legat de furnici. Asta i s-a spus si lui Andrei cand a povestit ca a vazut un strain in padure : ca va fi fost vreun vizitator la Muzeul Balcescu, ratacit. Stim insa ca este un loc in care domnul Mandrea a disparut fara urma, si unde sunt disparitii misterioase, pot sa fie si aparitii misterioase.

*

Indrumati de Claudiu, Lucian si Indira pornesc spre oras, peste deal, catre Galtofani, si apoi, prin padure, spre Budesti , sat aflat la  doi kilometri de oras.

*

Prezint si trei carti aici, si un citat care este un fel de preludiu la partea a treia a povestirii. "Un cerc in iarba" de olandezul Oek de Jong, "Noaptea de sanziene" de Mircea Eliade si "Riul Jarama" de Rafael Sanchez Ferlosio, din care citez : " Cum statea culcata, vedea celalat mal, campul gol din spatele acestuia si rapele intunecate peste care noaptea crestea si avansa invadand pamantul, cucerind inaltimile tufa cu tufa, pana cand le invalui cu totul. Un intuneric cenusiu, sfios si felin care pandea sa apuce pamantul ca o lighioana. In aer plutea o tainica primejdie de gheare, de labe si de dinti ascutiti. Era O NOAPTE OLFACTIVA, VORACE SI SANGEROASA, ce umplea de groaza vizuinile materne lipsite de aparare."

*

Diana Alzner - "Hora ielelor, Pensiune II" - link : AICI

*

Diana Alzner - Hora ielelor, Pensiune

Este aceeasi casa de la marginea padurii, de asta data, se afla langa o pensiune, construita in varful dealului, in peisajul de o frumusete salbatica, de Claudiu si Irina, care si-au bagat toti banii plus niste fonduri europene in aceasta investitie. Sotii, impreuna cu fiul lor Andrei, in varsta de 8 ani, de curand veniti la pensiune, vor locui in casa deja cunoscuta cititorilor Dianei Alzner, din povestirile anterioare. Dupa Andu si Mia, Roni si Angela, si Iulian Mandrea cu Mioara, in casa ii vom intalni pe Claudiu, impreuna cu a doua sotie, pe nume Irina, fiul lor Andrei, de opt ani, si fata lui Claudiu din prima casatorie, Miruna, pe care Irina a acceptat-o la pensiune cu conditia ca numele fostei sotii sa nu fie adus in discutie. Starea de tensiune dintre oamenii casei are doi poli : unul reprezentat de caracterul posesiv al Irinei, care il doreste pe Claudiu doar pentru ea si copilul lor, si al doilea pol, fata vitrega, Miruna, practicanta Yoga si convertita de tatal vitreg din Germania la "religia" wicca, ai carei adepti se considera "protectorii pamantului".

*

Tesiunea dintre oameni se transfera materiei, care isi dilata porii din adancuri, lasand sa acceada spre suprafata bule de irational, care genereaza anomalii  si provoaca rupturi de continuitate in lumea desfasurata. Poate ca vorbesc in dodii, comentez doar prima din cele trei parti ale istoriei despre hora ielelor, din zona pensiunii, dar voi face corectiile necesare la timpul potrivit, aceste consideratii fac parte din suspansul pe care si comentatorul gaseste cu cale sa-l puna in rol.

*

Imediat dupa sosirea la casa de la pensiune, Irina in spune sotului ceva socant :  "ACEASTA E CASA MORTII MELE", pare un salt direct in fantastic, asta este tehnica Dianei, te socheaza de nu te vezi !  Dar Irina nuanteaza : "Nu mai plec de-aici niciodata, nu vreau sa ne mutam". Pagina de Internet vorbeste despre pensiune ca despre o casa cu fantome, de zici ca te afli la Castelul din Otranto ... Sunt destui turisti care isi doresc sa incerce senzatii tari ...

*

Pensiunea se pregateste sa-si primeasca primul grup de oaspeti, pregatirile sunt in toi, si in aceste imprejurari, Claudiu isi aduce fata de 19 ani la pensiune, alaturi de sotie si copilul lor comun, si in ciuda vointei sotiei, dar cu acceptul ei tacit. Intre tata si fata  reinvie amintiri vechi care o ranesc pe Irina, intre fratii vitregi se naste o simpatie spontana, fata picteaza  la pensiune, asa cum  tatal picta cand ea era mica, iar Andrei care a vazut de curand filmul "Masina Timpului", ii marturisete Mirunei ca a construit o masina de captat tahionii necesari functionarii unei masini a timpului pe care doreste sa o construiasca.

*

Venirea Mirunei in noua familie a tatalui, alaturi de mama si fratele vitreg,  provoaca frictiuni intre soti, si se insoteste de o serie de evenimente ciudate, care raman fara explicatie. Se infunda, spontan, canalizarea de la baie, si de sub vana se scurge un lichid negricios,  pe tavanul baii apar urme de praf de carbune, aparent de la materialele folosite de Miruna la pictat, se vad pe tavan si urme ca de pasi de pisica, si cu toate ca familia nici nu are animal de companie, Andrei aude noaptea mieunat de pisica dinspre baie. In biroul Irinei apar urme de pasi noroiosi, desi toti ai casei sunt in papuci.

*

Pe nepusa masa, iepurasul lui Andrei este gasit mort, prilej        pentru o discutie despre moarte, intre Miruna si copilul supradotat ; Miruna vorbeste despre integrarea in Sinele Universal, despre Zeita Mama care te primeste dupa moarte in bratele ei, de dobandirea adevaratei cunoasteri dupa moarte, si despre implinirea vietii prin moarte. Andrei accepta ideea mortii in scop de explorare a lumii de dincolo, urmata de revenirea la viata, iar sora lui il lamureste ca acest fel de cunoastere le este rezervat doar INITIATILOR ...

*

Se intampla insa o noua ciudatenie, bicicleta lui Andrei dispare fara urme, o privise ciudat un baietel ce intrebase  despre mama lui, dupa aparitia sa ca de nicaieri la pensiune, dar muncitorii veniti sa desfunde caminul de jos pentru repararea defectiunii canalizarii de la baie, au gasit bicicleta ingropata in spatiul acela ingust, sub pamant intepenit precum betoanele de la Cernobil.

*

Cand citesti din Diana Alzner, trebuie sa fii atent. Vorba aia, "CAPUL GUARDA FUI " !  Dialogurile vii dintre personajele Dianei te prind, te ametesc de cap, si una-doua-trei, trec neobservate micile anomalii, care, dupa mine, alcatuiesc SINDROMUL MICILOR SEMNE, si daca nu le iei seama, te trezesti prea tarziu, fara sa intelegi ce s-a intamplat, pe un alt taram, in cealalta realitate, in care legile cunoscute ale naturii nu mai functioneaza.

*

 Iata si o carte - nu pot fara asta - pentru finalul comentariului. "Enciclopedia  Fenomenelor Paranormale" de Brian Inglish. Ceva despre enciclopedie : 

"Multi oameni accepta astazi existenta fenomenelor paranormale, perceptia extrasenzoriala, telepatia, aparitia de fantome, bantuirile. Cu aceasta lucrare, Brian Inglish ofera cititorilor un ghid al fenomenelor paranormale ce cuprinde o cantitate uriasa de date istorice si experimentale culese din surse autorizate."
*

DIANA ALZNER - Hora ielelor, Pensiune - link : AICI

Diana Alzner - Proprietate cu casa si padure

Cunosc descrierea exacta a drumului ce duce spre proprietatea cu casa si padure, este sansa mea sa fiu initiat. Casa se afla pe prima ulita care urca in sus, de la troita, iar eu gasesc troita chiar si venind de foarte departe. Este o casa izolata, alte case se vad  in departare, iar piesajul ce se desfasoara privirilor, din casa de la marginea padurii de-a lungul vaii Topologului, este  o sarbatoare : in lunca, jos, casele au dimensiunea unor cutii de chibrituri, si un atelaj cu cai, are dimensiunea unei jucarii de copil.

*

Cititorii povestirilor "Fereastra din spate" si "Casa de la marginea padurii" pot sa recunoasca imediat casa de pe proprietatea cu padure : are trei camere, baie, bucatarie si un balcon inchis cu geamuri termopan.  Bucataria, spatioasa, cu o fereasta larga, ce permite soarelui sa inunde incaperea, se afla la parter. Parca urmaresc un film, am ciudata senzatie denumita "deja vu". Din bucatarie, se deschide o trapa catre un beci imens. Casa este inconjurata de gradina, livada si padure.

*

Aceasta este casa pe care o primeste, in locul restituirii conacului boieresc, domnul Iulian Mandrea, vaduv in varsta de 70 de ani, care si-a legat viata de Mioara, ramasa cu doi copii de ajutat in viata, dupa ce sotul, politist, si-a abandonat familia. Dar este casa groazei, in care fereastra din spate sclipise, cu un timp in urma, precum un ochi al iadului, in preludiile unor morti misterioase si in care, cu numai doi ani in urma, un roi de termite a devorat doi concubini  inainte ca unul dintre ei sa reuseasca asasinarea celuilalt. Urmasii proprietarului au vandut casa primariei, care o destinase sa fie casa de oaspeti, dar a devenit, alaturi de 25 de hectare de padure, proprietatea domnului Mandrea.

*

 Inca de la venirea noilor locatari, casa si satul ii infatiseaza domnului Mandrea o parte din tainele sale. O usa refuza sa se deschida chiar si dupa ce este reparata, mucegaiul de pe peretii baii nu poate fi indepartat prin spalare, geamurile raman opace in ciuda curatirii lor temeinice, becurile din casa se ard seara de seara, iar in beci, domnul Mandrea resimte o stare de angoasa, care-l face sa creada ca este insotit de o prezenta straina, malefica.

*
Si in comunitate continua sa se intample  lucruri stranii : surdo-muta Ana, cea lovita de traznet, "nebuna cu dunga in buletin" a omorat-o, lovind-o cu sapa in cap, pe nevasta lui nea Vasile, omul care l-a ajutat pe domnul Mandrea la varuitul casei, si i-a povestit, in timpul lucrului, despre grozaviile din sat.

Aici, povestea de viata redata de scriitoarea Diana Alzner, este impresionanta. Iar povestea politista este doar o solutie pentru dramatizarea finalului povestirii. Mioara este o femeie de 45 de ani. Poate ca nu este lipsita de omenie, dar sigur este lipsita de mijloace materiale. Sotul a parasit-o, fata ii este maritata cu un betiv si are nevoie de ajutorul ei, fiul, student natang, tot repeta examanele , platind din greu pentru reexaminare, repeta si anii de facultate si cade si a patra oara la examenul pentru permis auto. Mioara mai are si un iubit, pe care trebuie sa-l capatuiasca  tot din banii lui tataie : este Eugen Cizmaru, pe care il angajeaza intai ca sofer la Fordul vechi, cumparat din banii sotului, apoi il face asociat la ciupercaria din beciul casei de la tara, unde lucreaza sotul batran din greu,  timorat de prezenta straina terifianta, in timp ce sotia sa, Mioara, si Genu, amantul ei, stau cu saptamanile la oras, lasandu-l singur.

*

La inceput, Mioara a fost omenoasa cu batranul, dar dupa casatorie, l-a tinut la respect : "spala-te pe gura daca vrei d-astea", ii zice lui Iulian, cand, revenita din oras, sotul vrea sa o sarute. Sau "esti ca un motan in calduri", "calmeaza-te, draga, ca ne vede oamenii, nu te gudura ca un catel".

*

Femeia lichideaza toate bunurile sotului, mobila, obiecte de suflet, tablouri de pret, chiar si carti, si il face sclav al intereselor alor sai, dar septuagenarul nu se poate trezi din visul sau de iubire, nici cand i-o cere instinctul de consevare alertat de anomaliile din casa groazei. 

*

Ii telefoneaza fiicei, ii scrie baiatului cerandu-i sa-l ajute sa-si salveze casatoria,  ii descrie fiului anomaliile ce se petrec, fara cauza aparenta in casa - disparitii de obiecte, distrugeri de articole de imbracaminte,  arderea becurilor de iluminat si senzatia de prezenta straina din beci, la ciupercaria la care este obligat sa lucreze . Iar odata cu disparitia suspecta a lui Iulian Mandrea, politistii folosesc scrisoarea sa catre fiu, ca proba, pentru a-i acuza sotia de omucidere. Cum sa nu doreasca politistul sa trasforme povestirea horror a Dianei Alzner, in poveste detectiva?

8

Cateva din jelaniile batranului indragostit, redate din scrisoare catre fiul sau :

"As prefera sa-mi dea in cap decat sa divorteze. O iubesc cu toata disperarea varstei mele. E ultima raza de lumina in viata mea".

*

Voiam sa inchei postarea cu poza cartii "Profetiile omului molie". Nu-i la locul ei in rafturi, dar scriu tot despre Omul Molie, datorita invaziei de molii din casa groazei, pe care o amintesc doar acum, pe final. In Point Pleasant din West Virginia au avut loc ani de-a randul dezastre si nenorociri, prevestite de Omul Molie, faptura supraumana. Dezastrele au fost urmarea blestemului unei capetenii indiene, impotriva albilor din fortareata Point Pleasant, caruia cei din fort i-au ucis fiul, desi le era aliat. Iar blestemul Marelui Spirit s-a abatut asupra oamenilor acelui pamant.

*

Mai sunt patru povestiri din seria Dianei, legate de aceasta casa a groazei. Nu stiu, nu-mi mai amintesc care este dezlegarea misterului, recitesc totul si voi sti. Dar intuiesc de pe acum, ca cele sapte povestiri sunt unitare si pot fi considerate un roman. 
*
Diana Alzner - "Proprietate cu casa si padure" - link : AICI

Diana Alzner - Casa de la marginea padurii

Am plonjat in microcosmul in care-si desfasoara Diana Alzner paradele imaginatiei, si pentru ca am iesit de acolo zguduit de un frison de groaza, voi marturisi ca ma simt ca o gaina taiata si jumulita, pentru ca stiu ca Diana detesta cuvantul "jumulit".
*
Profunzimile lumilor imaginate de doamna Alzner, prezinta interstitii, hiatusuri si rupturi de continuitate in care fermenteaza, dospesc si germineaza forte tenebroase care se revarsa in lumea oamenilor.
*
In "Casa de la marginea padurii", misterul si minunile  fac un joc secund, dar nu pot lipsi, caci ne aflam , fireste, in lumea imprezivibila a Dianei. Dar este o povestire despre un asasinat, despre o crima aproape perfecta.
*
In satul in care se afla casa de la marginea padurii se petrec minuni. Sfantul Nicolae isi face aparitia la geamul casei popii aluia batran, iar cine il vede capata har si cine nu crede primeste pedeapsa.  Mos Miluta , care a vazut si a crezut, dobandeste darul tamadurii, care antreneaza puhoaie de norod dornic de tamaduire. In schimb, Leana lu' Ionica Broscaru, nici nu vede, nici nu crede, si drept pedeapsa pentru necredinta, este trasnita la Gherghina in deal, de ramane surdo-muta si epileptica. Se mai petrec in hotarul satului si alte nemaivazute : o pala de foc nearzator razbate din tarina, in cultura de porumb, dupa care, recolta sporeste mirific, uimind satul cu belsugul neobisnuit, ani la rand.
Si - MINUNE - lui mos Miluta i se arata insusi Domnul Dumnezeu, precum odinioara, lui Petrache Lupu, la Maglavit - iar Domnul ii vorbeste mosului.
*
Casa de sub padure este un loc al tainei. Este ridicata pe locul daramatei case batranesti, invechita la randul ei, renovata in parte. Casa are personaliate , si pare sa fie impregnata de o vointa nelinistitoare, usile ei sunt capricioase, se deschid greu, sau dimpotriva, se deschid singure, fara o adiere de vant, pragurile iti pun piedica daca incerci sa le treci, peretii au harti de mucegai de nesters pe la colturi, iar geamurile raman opace oricat le-ai spala.
Nici cainele, adus de Angela cu ea, de la oras, nu se impaca cu noua locuinta. Refuza sa intre in casa, iar odata ademenit cu mancare, dovedeste teama la usa baii si sta mai mult retras sub pat.
*
Baba Anisoara, vecina care-i alimenteaza cu lapte de la vaca ei, o initiaza pe Angela in taina acelei case. Vechii proprietari - el agent la banca  ea, profesoara ( de fapt, sunt Andu si Mia din povestirea "Fereastra din spate") - se mutasera la sat, neputand face fata cheltuielilor de intretinere la bloc. De la o vreme, nefiind miscare in casa, vecinii cazuti la banuiala au intrat si au gasit in baie cadavrul doamnei facut faramele, de nu mai putea fi, nici vorba, despre cap, trunchi sau membre. Varianta criminalistului a fost de omucidere : sotul si-a ucis femeia si a fugit. Baba Anisoara s-a apropiat cu inca un pas de adevar : in baie, s-ar fi aflat ramasitele pamantesti ale ambilor soti, dar cine sa fie faptasul ?
Iar Angela, a elucidat misterul, cu ajutorul unei intamplari la care fusese martor fara de minte si amantul ei.  Si intelegand, a pus la cale un plan pentru propria-i salvare din mizeria vietii.
*
Alaturi de parada minunilor si povestea detectiva, "Casa de la marginea padurii" este si o poveste de viata, mie aici imi place Diana Alzner, apreciez mult cunoasterea vietii pe care o marturiseste...
Este o poveste de viata, in lumea plina de iluzii si goala de sperante.
*
Iata povestea de viata : Angela, o asistenta medicala, in varsta de 32 de ani, renuntase sa-l mai astepte pe Fat-Frumos, venind pe cal alb in viata ei, ba renuntase si  sa caute un barbat chipes sau macar cu scoala, si a devenit amanta lui Roni, om divortat si invartind afaceri dubioase, care avea in cont o suta cincizeci de mii de euro, si ii promisese sa o ia de nevasta. Initial, era tandru cu Angela, fara a-si masca insa badarania. Cocalar sadea, cu lant gros de aur in jurul grumazului, omul se delecta cu manelele lui Gutza si devenise  grobian si violent cu amanta, dupa mutarea in sat.
Nici macar inelul promis Angelei nu il cumparase. Gelozia i-a accentuat violenta, iar Angela a inteles ca nu va putea trai langa  un asemenea specimen.
*
Sa vedem impreuna, o scena domestica intre amanti, petrecuta odata, la venirea lui Roni in oras, si sa ne lamurim astfel care era viata lor la tara:
-  Erai cu amantul? - o intreaba el la sosire.
-  De obicei am un singur amant.
-  Vezi ca ti-oi crapa capul !
-  Mai bine m-ai lua de nevasta,
-   Ti-oi da un dos de palma de te intorci cu roatele in sus !
Barbatul nu ezita sa o injure de mama, sa o bata si sa-i schilodeasca pechinezul cu o lovitura de picior, semnandu-si, astfel propria sentinta ... Si nu numai ...
*
Intelegand ca se afla in nisipuri miscatoare, si intuind ca banii murdari ai barbatului pot antrena consecinte grave, Angela pune la cale eliminarea lui Roni, sustragerea banilor din cont si evadarea intr-un paradis exotic. Si intra in actiune. Descoperise ca Roni are o amanta noua, care lucreaza la un sexshop care poarta numele tovarasului Lenin - matale esti sugubeata, Diana! - si Angela, dandu-se drept sora lui Roni, o contacteaza, o trage de limba, se asigura ca legatura dintre aceasta si Roni, ii va orienta pe achetatori catre noua amanta, cumpara mai multe perechi de catuse de la sexshop, isi face acces la contul bancar al barbatului, apoi pune in lucrare SCENA FURNICILOR, pe care a identificat-o ca explicatie a mortii in baie a proprietarilor anteriori ai casei.
*
Cum a inteles Angela rolul furnicilor ? Luand o mama de bataie de la Roni, care sosit acasa si gasind puzderie de furnici in asternut, a acuzat-o de lene si a luat-o la palme.  Angela a studiat ce este cu furnicile, a obervat ca vin la alimente si exemplare lungi de doi centimetri. Apoi, l-a surprins pe Roni beat si adormit, l-a incatusat la maini si la picioare, i-a pus calus, a "chemat" furnicile cu fructe si cu frisca, i-a spus sechestratului ca va pleca departe, si ca, de era mai omenos cu ea, ar fi organizat pentru el o "sinucidere" curata, in vana, cu muzica pusa in surdina...
*
Interesant este finalul conceput de Diana :
"Angela nu a mai avut timp sa inteleaga ce se petrece, fiindca intunericul s-a rostogolit peste ei"
.
Imi permiti, Diana, sa ma reintorc la cuplul de dinainte din casa de la marginea padurii ?
 Iata finalul povestirii din povestire :
"Andu, contaminat de materia neagra scursa in casa prin fereasta dinspre iad, a ridicat toporul sa loveasca in Mia. Era decis sa  fuga dupa  comiterea  grozaviei, dar nu a mai avut timp sa inteleaga ce se petrece, fiindca intunericul s-a rostogolit peste ei"
*
Imi vine in minte Bernard Werber cu romanele sale : "Furnicile", "Ziua furnicilor" si "Revolutia furnicilor". Dar ma opresc la romanul "La  portile moscheii" de iranianul Kader Abdolah, pe care, cine-l citeste, nu regreta. Putin din roman, de pe la inceput : De sub un zid al curtii moscheii, ies armii uriase de furnici, care acopera trotuarul ca un covor miscator, uimind copii aflati la joaca, si bunicile scoase din case de larma lor uimita . Furnicile se incoloneaza si pornesc spre casa. Apare muftiul, alertat de femei, si acesta le povesteste cum stia inteleptul Solomon sa le vorbeasca furnicilor, de le-a indepartat din calea armatei sale, ce nu putea sa treaca de ele ...
Dupa care, le face, celor prezenti, dovada puterii Coranului, cetindu-le furnicilor din Cartea Profetului. Furnicile se opresc din mers, asculta si se fac nevazute sub pamant ... 

 "Casa de la marginea padurii" - Diana Alzner - link : AICI