"...cărţile - ferestre-n ziduri..."

duminică, 20 iulie 2014

Calatorie in larg

"Calatorie in larg" este primul roman al Virginiei Woolf, contemporan cu prima sa tentativa de suicid survenita pe parcursul scrierii cartii. Tentativa reusita, de la varsta de 56 de ani, ne impovareaza cu o durere de nesuportat, peste tragismul acestui roman ireal, de o straniete care aminteste de lumea cuantica, in care, una dintre caracteristicile licaririlor de materie de lumea Planck, poarta aceasta denumire. Nava EUPHROSYNE, porneste de pe cheiul Embankment, al Tamisei, avand-o printre pasageri pe Rachel Vinrace. Undeva, de pe tarmul Portugaliei, vor urca, pentru un scurt traseu pana la alt tarm, si sotii Dalloway. Nu, nu este Corabia Nebunilor, locul ei il va lua in roman un hotel din Colonia Santa Maria, in zona de coasta a Braziliei, unde, Rachel si matusa sa, Elena, vor poposi adeseori, printre englezii veniti in vacanta in tinutul exotic, provocand, intre Vila San Gervaise, unde isi aveau resedinta, si hotel, o cale batatorita pentru locatarii vremelnici. Nu este America de Sud ceea ce se desfasoara in fata ochilor nostri, ci mai degraba un continent disparut, sau unul care tocmai incepe sa se inalte din adancuri, vasul Euphrosyne nu a acostat pe un tarm, ci intr-o legenda. Dar, cu adevarat, luntrea sublima, este o mica ambarcatiune cu care, sase persoane, printre care, doi soti, doi barbati tineri, percum si Rachel si fermecatoarea sa matusa, Hellen, avanseaza inspre interiorul continentului ... La intoarcere, Rachel nu mai este singura, caci a devenit logodnica unuia dintre tineri companioni. Si nu mai este cum era la plecare : poate in trup un virus, care in cateva zile, o stramuta pe alt taram.
*


"Sub fiecare act al nostru, sub viata de toate zilele, isi are salas durerea tacuta dar mistuitoare;  pana acum, vedea suferinta ca pe un foc sucindu-si limbile pe marginea fiecarei actiuni, consumand vietile barbatilor si ale femeilor. Pentru prima data cuprindea cu mintea cuvinte ce odinioara pareau goale de sens : lupta pentru existenta; duritatea existentei. Acum stia prin el insusi ca viata e grea si plina de suferinta. Se intreba cum avusesese el insusi curajul sa traiasca asa cum traise, in graba si cu nepasare, trecand de la un lucru la altul, iubind-o pe Rachel asa cum o iubise ?  Nu va mai regasi niciodata senzatia de siguranta ; nu va mai putea sa creada in stabilitatea vietii, sau sa uite ce profunzimi de durere zac sub fragila fericire, sub limitatele sentimente de multumire si siguranta. Privind inapoi, avea impresia ca fericirea lor nu fusese niciodata atat de intensa cum era durerea lui de acum. Se imbinase de fiecare data ceva imperfect in momentul lor de fericire, ceva ce-si dorisera si nu izbutisera sa obtina. Avusese un carcter fragmantar, incomplet, caci era atat de tineri si nu-ai dadeau seama ce faceau. ( ... ) Ce insemnatate mai avea orice ? Rachel, o faptura minuscula, zacea bolnava, iar el , suferea din pricina ei.  Apropierea trupurilor lor in acest vast univers si micimea lor, ai aparea acum absurde, rizibile. Nimic nu avea importanta, nu aveau nici o putere, le lipsea speranta. Desi era convins ca destinul lor e absurd si rizibil, ca amandoi sunt marunti si deznadajduiti, nu pierdu nici o clipa sentimentul ca aceste ganduri faceau parte, intr-un anumit fel, din viata pe care Rachel si el, o vor trai impreuna."

luni, 14 iulie 2014

"Viaţa lui Pi"

Îmi plac numerele iraţionale. Îmi place Pi. Îmi place "nebunia" lui lipsită de raţiune de a iubi pe Dumnezeu sub orice formă sau nume ar purta. Îmi place cum se aruncă fără arme, doar plin de încredere, o încredere nemărginită în dragostea şi purtarea de grijă a Creatorului, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. Şi învinge.
*
"E adevărat că putem fi schimbaţi de cei pe care-i întâlnim uneori atât de profund, încât nu mai suntem aceiaşi, chiar şi în privinţa numelui."
*
"A sta şi a aştepta, cu speranţă inutilă, e ca şi cum ai visa şi ai aştepta să-ţi treacă viaţa."


miercuri, 18 iunie 2014

Cărţi care (ne) se leagă

„Cheia comorii este chiar comoara!” — „Cheia e în labirint, iar labirintul e în cheie.”
 Simt că există o legătură între cele două cărţi. Nu doar aceea care pleacă de la expresiile respective, ci şi o alta mai profundă. Romanul lui Hendrix explorează „lumi infinite într-un spaţiu infinit”, iar în cartea lui Barth ni se dezvăluie lumi alternative în care vechile mituri se spun altfel.
Iar dacă în nuvela „Donaziadiada” zidul care desparte trecutul de viitor şi imaginarul de real se prăbuşeşte când eroina înţelege care este cheia – respectiv corespondenţa dintre cifrul care ascunde comoara şi comoara însăşi, în celălalt roman se vorbeşte despre „instrumentalitatea capabilă să deschidă poarta dintre cuvinte şi lumi”.
*
Jarod Kwok moare acestei lumi, dar de fapt este „translatat permanent”, a trecut într-o nemurire situată dincolo de legile universului obişnuit. La nemurire aspiră şi Perseu, eroul lui Barth, transformându-se într-o constelaţie, iar Belerofon, fiul lui Glaucos şi nepotul lui Sisif, aspiră la acelaşi lucru: gloria eternă, o nemurire câştigată în memoria posterităţii.
*
Dar dacă vorbim despre memorie Howard Hendrix spune totul. Ne explică legătura dintre criptografie, labirint şi palatele memoriei. Se referă chiar şi la bioentanglement, legătura misterioasă dintre gemeni, despre care se poate citi şi aici.

 
Bartolomeo Veneto - Portretul unui gentilom
 *
„Toate lucrurile din lume constituie un cifru. Natura nu este decât un cifru şi o scriere secretă. Numele măreţ şi esenţa lui Dumnezeu şi a minunilor Sale, faptele în sine, planurile, vorbele, acţiunile şi comportamentul omenirii — ce sunt acestea, dacă nu parte dintr-un cifru?”


Dosso Dossi - Portretul unui gentilom
*
 "Pe mine când m-ai făcut
lacăt la ce poartă m-ai pus,
ce-ai încuiat cu mine
şi de cine?.."



sâmbătă, 7 iunie 2014

Campuri morfogenetice

Rupert Sheldrake a scris cartea "O noua stiinta a vietii", in care introduce notiunea de camp morfogenetic. De fapt chiar lanseaza o noua teorie, care, beneficiid de propriul camp morfogenetic, cunoaste o fantastica raspandire, fiind imbratisata de la aparitie de cercetatori ca si de marea masa a nespecialistilor. Este vorba despre TEORIA CAMPULUI MORFOGENETIC, conform caruia sistemele vii ca si cele nevii, sunt dirijate, pe langa factorii de natura materiala si energetica, si si de CAMPURI DE ORGANIZARE SUBTILE, care nu se manifesta la vedere, dar genereaza MODELE PENTRU FORMA SI COMPORTAMENT, care traverseaza continuum-ul spatio-temporal, avand efecte indiferent de distanta, si actionand in spatiu ca si in timp. Campul morfogenetic este o REZONANTA MORFICA ce traverseaza spatiul si timpul. 
*
Este necesar un exempu simplu : un grup de maimute aflate pe o insula, separate de un gard imposibil de trecut,  primesc, de o parte a gardului, un aliment aruncat in nisip. La inceput, animelele mananca alimentul, inghitind si firele de nisip, ulterior unele spala in apa de mare alimentul, indeparagtnd nisipul. In scurt timp, toate animalele aflate de acea parte a gardului spala alimentul inainte de consum, desigur, si datorita imitarii comportamentului de dorit. Apoi, se trece cu experimentul la animalele aflate de cealalta parte a gardului. Acolo, animalele ajung mult mai rapid sa spele alimentul de nisip, de parca acest comportament le-ar fi fost indus pe o cale nevazuta : este efectul aparitiei campului morfogenetic, care genereaza forme, ca si modele de comportament.

joi, 5 iunie 2014

"Himera"




Când am ajuns la expresia „cheia comorii este chiar comoara”, am crezut că am de-a face cu jocul literar al unui semiotician, aşa ca Umberto Eco. Dar de fapt cartea lui John Barth este o reinventare a unor poveşti vechi spuse dintr-o perspectivă nouă şi amuzantă.
Întotdeauna m-am întrebat ce ar face Albă-ca-Zăpada după acel ireversibil „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe” sau ce-ar fi fost dacă Paris s-ar fi îndrăgostit de Menelau şi nu de Elena. De fapt, mint, această ultimă întrebare mi-am pus-o mult mai recent. Ei bine, John Barth o să ne spună.
Îmi place cartea asta şi ca obiect, coperta cu pictura lui Marc Chagall e foarte potrivită. Adevărul e că m-a atras coperta, altfel nici nu aş fi băgat de seamă că e vorba despre acelaşi John Barth care a scris „Varieteu pe apă”, („The Floating Opera”) şi care mi-a plăcut atât de mult cu ceva ani (mulţi) în urmă.

sâmbătă, 10 mai 2014

Bioentanglare


"Entaglement" este termenul care desemneaza "inseparabilitatea cuantica" a particulelor subatomice. Este o marturie despre gradul de complexitate a lumii si despre "plenitudinea si ordinea ei". Lumea cuantica descrie particulele subatomice din profunzimile microcosmului, in timp ce astronomia cerceteaza universul la scara cosmica. Omul traieste intre cele doua scari de marime, si este creatia profunzimilor, dar si a nemarginirii, capabila sa constientizeze faptul ca acestea exista, iar el, este parte din ceea ce exista. Inca din momentul setarilor de baza  care au generat explozia primordiala, universul are impregnata in sine, intrega sa evolutie, dand dovezi ca a fost "proiectat", de la origine, sa devina ceea ce este.
*
Inseparabilitatea cuantica face parte din ordinea lumii si principiul nu se refera doar la particulele subatomice. La inceput, a aparut din neant, LUMEA PLANCK, la scara de 10 la minus 35 metri, cu fenomene de durata timpului Planck, de 10 la minus 43 secunde, aflata la cea mai inalta temperatura cunoscuta de univers. Din aceste profunzimi, au izvorit particulele, energia, campurile fundamentale, care au structurat universul. Microcosmosul a devenit macrocosm, iar cele doua se intretes si se continua unul pe altul, inchizand cercul Creatiei.
*
Entanglarea este unul dintre factorii fauritori ai ordinii in univers. Fenomenul se extinde de la scara cuantica, la cea biologica. Bioentaglarea face parte din ordinea lumii si se manifesta si in fiintele omenesti. Inseparabilitatea cuantica cupleaza starile cuantice ale particulelor si obiectelor, si mentine starea lor de cuplare, chiar daca aceste elemente se indeparteaza unele de altele la distante astronomice. Bioentaglarea descrie acest fenomen de cuplare si la fiintele vii, inclusiv la om.
*
In engleza, ENTAGLEMENT inseamna "incurcatura complicata". Entanglarea biologica poate fi evidentiata prin cercetarea vietii gemenilor ce au fost separati la varste precoce, si care prezinta similitudini frapante intre vietile lor.
*
Ervin Laszlo si Jude Currivan prezinta fenomenul de bioentanglare relevat de vietile gemenilor  "JIM", separati dupa o luna de viata, care s-au reintalnit dupa 40 de ani. 
*
Vietile GEMENILOR  JIM prezinta similitudini uimitoare. La varsta de 40 ani, aveau inaltimea, greutatea si inclinatiile identice, iar in vietile lor pare sa se fi manifestat o interventie misterioasa o fortelor care realizeaza ordinea lumii. Iata cateva elemente care nu pot fi generate de hazard in cele doua vieti :
1) Amandoi gemenii au avut parinti adoptivi ; 2) Fiecare dintre ei a fost botezat cu numele "JIM" de parinti; 3)  Gemenii au avut in copilarie, cate un caine pe care l-a numit  fiecare,"TOY" ; 4) S-au casatorit cu cate o femeie numita " Linda" ; 5) Au divortat amandoi de prima nevasta; 6) A doua nevasta a fiecaruia avea numele "Betty"; 7) Fiecare dintre ei a fost, pentru o vreme SERIF ; 8) In momentul intalnirii, amandoi erau pompieri.
*
In afara de ereditatea comuna, care poate induce  trasaturi staturo-ponderale sau comportamentale similare sau chiar identice, la gemenii  JIM, se pare sa fi intervenit un element misterios generat de ordinea lumii, care tine de inseparabilitatea cuantica  a unora dintre perechile de gemeni.
*
 Gemenii au biocampurile organismului structurate pe cate o matrice informationala alcatuita din sisteme cuantice care se manifesta la scara macroscopica, in cadrul unei ordini misterioase a universului.