"...cărţile - ferestre-n ziduri..."

sâmbătă, 27 aprilie 2013

"Lupul de stepa" si fluxul memoriei

Ca nu cumva sa uit sa-l amintesc, voi spune de la inceput ca ma refer la romanul "Lupul de stepa" de Hesse, dar pe caile mele inguste, trecand prin postarea Dianei Alzner, care poarta titlul acestui roman. O cunosteam putin sau poate deloc, pe de-acum , indragita scriitoare, si cateva dintre postarile de pe blogurile sale mi-au retinut atentia asupra scrierilor ei. "La mijlocul vietii, m-am trezit intr-o padure intunecata", citez din amintirea mea ciuruita de uitare, dintr-o postare de neuitat a Dianei. Sau postarea despre profesorul din facultate, care le-a impus ca lectura obligatorie "Zgomotul si furia" de Faulkner, in original, desi este o lectura grea si in traducere. Mie Faulkner, chiar imi place, si dorind sa ma evidentiez, am pus un comentariu amintind despre "poarta ingusta", ba chiar o luasem pre latineste, desi stiu doar citate razlete din "limba moarta" : "Ad augusta per angusta". Diana mi-a raspuns ironic, spunand ca prefera poarta de gabarit obisnuit. Acum, comentariile mele de pe toate blogurile, inclusiv de pe cele personale, sunt excluse, zacand pe funduri de mari, alaturi de insule prabusite in adanc, asa ca ramane din ele doar ceea ce nu a sters uitarea.
*
Dupa cum am spus in postarea anterioara, suntem in lectura "comuna" cu Diana, din Luca. Asa mi-a venit in minte "poarta ingusta", citind Evanghelia dupa Luca, capitolul 13 : Cineva l-a intrebat pe Iisus "Doamne, putini sunt oare cei ce se mantuiesc?" , iar Domnul Iisus i-a raspuns " Siliti-va sa intrati prin POARTA CEA STRAMTA, caci multi, zic voua, vor cauta sa intre si nu vor putea".
*
Iata cum, facem noduri si semne prin neinsemnata istorie a prieteniei noastre insemnate. Revin la lup, e ceva tare de tot in postarea de-atunci a Dianei. Ceva ce rezoneaza cu un citat din scriitoarea Elizabeth Tritthaller : " Este in tine ceva, ce trezeste in mine un ecou caruia nu-i pot rezista".
"Recitesc LUPUL DE STEPA - scria Diana - dornica sa inteleg ceea ce cu ani in urma nu puteam, adevarul afirmatiei ca in unii oameni salasluieste un lup. Am gasit un astfel de exemplar si nebunie! M-am recunoscut in el. Iar el s-a recunoscut in mine. Ne eram unul altuia oglinda, "in interiorul lui era ceva ce-mi raspundea si ma intelegea".  El "m-a placut pentru ca i-am invins singuratatea, l-am prins cand se afla in pragul iadului si l-am trezit din nou." Mai apoi, am ajuns insa la concluzia ca  are nevoie de mine doar ca sa-l imping in apa cand va veni ingerul sa tulbure scaldatoarea"
*
Citisem Evanghelia dupa Ioan, dar nu-mi aminteam nimic despre scaldatoare, nu stiam la ce se refera Diana, dar postarea m-a fascinat. Apoi, dupa mai bine de un an, am avut lectura "comuna", la distanta, din IOAN, si am inteles.
*
Pentru cei ce ar putea sa fie cum erau eu, redau din Ioan, cap.5,  intamplarea de la scaldatoare. Langa Poarta Oilor, la Ierusalim, era o scaldatoare cu cinci pridvoare, care se numea VITEZDA, unde veneau bolnavi, orbi, schiopi si uscati, asteptand ca un inger al Domnului sa coboare in scaldatoare si sa tulbure apa, si cine intra intai dupa tulburarea apei, se facea sanatos. Era acolo un bolnav care suferea de 38 de ani, si nu avea cine sa-l arunce in scaldatoare. Iisus l-a vazut si i-a zis : "Voiesti sa te faci sanatos?", iar bolnavul i-a raspuns "Doamne, nu am om care sa ma arunce in scaldatoare". Iisus i-a zis : "Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla !"
*
In Luca - 14, am mai gasit un text relevant : "Acest om a inceput sa zideasca, dar n-a putut ispravi". Cine n-a putut ispravi, sa o ia de la capat, cel putin asa ma indeamna Psalmul 14 sa cred ca ar fi bine  slavit este "cel ce jura aproapelui si nu se leapada,  (...) cel ce face aceasta nu se va clatina in veac"
     

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Sfanta Evanghelie dupa Luca

"Evanghelia dupa Ioan este pentru ingeri", spune Diana. Am avut inspiratia sa-i propun cu doi ani in urma o lectura comuna din Evanghelii, in ajun de Inviere, si am citit impreuna IOAN, ceea ce imi ofera prilejul unei fericite aduceri aminte a unei perioade de viata incarcata de har. De asta data, dorind sa repetam ceva ce a ramas de neuitat, ne-am propus o alta lectura neotestamentara, tot din Evanghelii. A fost randul Dianei  sa propuna, si l-a ales pe LUCA. "Iata, Diana imi face un dar", mi-am spus, caci practic profesia pe care a  avut-o si LUCA, evanghelistul : medicina. Numai cateva cuvinte vreau sa spun despre Evanghelia lui Luca, sunt cuvinte despre puterea si importanta cuvantului, despre felul in care, cuvantul, chiar si rupt de context, marturiseste despre omul care l-a rostit si despre gandurile care l-au animat. Relatarea lui Luca, exacta, emanand caldura si iubire, in cuvinte alese cu har, dovedeste eruditia caracteristica omului instruit.  Vocabularul vast, mai bogat decat al celorlati trei evanghelisti la un loc, il ajuta pe Luca sa trateze cu concentrata atentie si dovedind intelegere profunda, ideea de mantuire intru Hristos. Nu sunt teolog, stiu putin si ma incument sa scriu despre LUCA, doar din recunostinta pentru Diana, care mi-a oferit sansa acestei citiri in comuniune, din Scriptura.
*
Numele lui Luca nu este mentionat in Evanghelia sa, aceasta ii este atribuita lui in anul 170 dupa Hristos, in Fragmentul Muratorian, iar Pavel il numeste in Coloseni "LUCA, doctorul preaiubit".
*
LUCA foloseste circa trei sute de termeni cu semnificatie medicala in Evanghelia sa. Iata cum descrie Luca ajutorul dat unui om ranit de bunul samaritean : " I-a legat ranile, turnand peste ele untdelemn si vin". Parabola fiului risipitor redata de LUCA este considerata drept cea mai buna povestire scrisa de o faptura umana. Stim insa ca Evanghelia a fost scrisa sub inspiratie divina.
*
Anul trecut, in debutul verii, am avut altfel de lecturi impreuna : imi amintesc, ca am citit "DORMI" de Annelies Verbeke si "FATA CU PORTOCALE" de Jostein Gaarder. Lecturi care dor. Prea mult, doua asemenea carti, una dupa alta. Trebuie sa citim carti pline de roadele bucuriei vietii. Iata ca amestecaram sacrul cu profanul, pe un blog, se poate. Dealtfel, toate sunt sfinte, nu are dreptate Ion Barbu, in " Eonul dogmatic" - nu mai scot cartea, fie de la mine greseala daca e cazul - cand spune "caci vinovat fu tot facutul / si sfant doar nunta, inceputul".

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Femeia venita de sus cu luntrea sublima in orasele scufundate

Colectia TRIUNGHIUL, asa numeste scriitoarea Diana Alzner una dintre vechile serii de carti Science-Fiction, din vremea de aur a anticipatiei romanesti. A venit vorba despre aceasta colectie, dupa ce Diana, care publicase deja vreo treizeci de povestiri SF online, fiind publicata si intr-o antologie, pe suport clasic ( una dintre povestirile din "Cartea mortilor vii" ii apartine), a fost recunoscuta drept "self " de scriitorii din bransa, incat domnul M. Scorobete s-a oferit sa-i daruiasca unul dintre volumele sale de scrieri S.F.  Vorbind cu Diana despre oferta scriitorului, pe care-l indragesc din tinerete, am scos din rafturi volumul "Femeia venita de sus", de Miron Scorobete, l-am postat pe blogul "Biblioteca Babel" pentru ea ( vezi ilustratia) si am pus la cale actuala postare pentru "Carti Dragi", care se va lungi pana cand ne vom plictisi.
Am scos pe urma toate volumele pe care le mai am din aceasta colectie si le-am pozat. Nu incap intr-o singura fotografie, ceea ce mi-a mai ramas din Jules Verne  apare intr-o poza aparte :



Vazand apoi titlurile volumelor selectate, am ales trei dintre ele, pentru a da un nume postarii : "Femeia venita de sus cu luntrea sublima in orasele scufundate". M-am folosit pentru asta de titlurile volumelor lui Miron Scorobete, Victor Kernbach si Felix Aderca, amintindu-mi cum citeam eu , in podul casei parintesti aflata sub ape, in mai 1970, acest roman , la revarsarea Somesului peste milenara urbe a Satmarului. Ceea ce imi doream, era sa amintesc despre cateva dintre cartile acestei serii, dar renunt in aceasta clipa sa fac asta, deoarece voi posta, pe final, o poza cu cartile preferate, este mai placut sa le vezi decat sa-ti fie "traduse" in cuvinte. Si ma gandesc sa scriu mai bine despre Diana, care a remarcat blogul "Biblioteca Babel", a devenit "prieten" al blogului, si mi-a cerut permisiunea sa preia de pe blog o fotografie cu carti de Radu Tudoran, care poate fi vazuta intr-o postare a ei, aici pe "CARTI".  Ne-am imprietenit spontan, ca doi iubitori de carte ce suntem. De la o vreme, un prieten mi-a semnalat faptul ca Diana este scriitoare. Am inceput sa o citesc, scufundandu-ma in geografia pe nisipuri miscatoare a indragitei scriitoare, amestecandu-ma printre personaje in aria unor toponime ce dau impresia de ireal, dar sunt realitate pura, incercata  si de pasii mei. Am fost atat de absorbit de scriitura Dianei, incat am devenit insumi un mic personaj intr-una dintre povestiri. Plutind pe meandrele Gangelui, intr-o ambarcatiune precara, m-am indepartat , in timp, dar am revenit in acest piesaj mirific, ciuntit in parte si adaugit pe alocuri, dupa necesitatile  existentei in lumea constrangerilor, dar fermecat , in aceeasi stare de vraja a colbului, ca in zilele inceputului. S-a deschis pentru mine o minte din care izvorasc lumi, iar cuvantul meu se poate transforma in lume, sub puterea artei Dianei, ascultand  suieratul sarpelui.





marți, 9 aprilie 2013

Psaltirea, amintirea ...



Nu se poate sa nu-ti amintesti de Epoca Psalmilor, a fost atat de frumoasa incat va ramane de neuitat, se mai afla oare, in Livada cu Mierle , PSALTIREA ? 
In Biblia Ebraica aceasta carte se numeste  SEFER TEHILIM, ceea ce se tilcuieste "Cartea de  laude". De cate zile, saptamani, luni, nu a mai poposit Gershom pe-aici ? 
*
Cartea Psalmilor este cea mai mare  carte din Biblie, ca intindere. Nu gasesc ceva mai potrivit pentru postarea de intoarcere la brazda.  Din Psalmii 90, 126 si 137, reiese ca scrierea Psalmilor a durat in timp, din vremea lui Moise -1513-1473 inainte de Hristos - la vremea revenirii din exilul babilonian, si pana in zilele lui Ezra - intre 537 - 460 i.H. 
*
Este o carte de cantari inspirate ale inchinatorilor lui Dumnezeu, cuprinzand 150 de cantari sacre, destinate slavirii DIVINITATII in Templul din Ierusalim. Sunt cantari de lauda pentru Dumnezeu , de rugaciuni si implorari dupa indurare si ajutor divin, si marturisiri de credinta si incredere , cantari de bucurie, multumiri pentru bunatatea iubitoare a lui Dumnezeu si  de lauda  a Gloriei Sale. Unii Psalmi contin profetii, altii invataturi inaltatoare, scrise intr-un limbaj elevat si constituind un  valoros indrumator spiritual pentru credinciosi.
*
Titlul de PSALMI , vine din SEPTUAGINTA greaca, in care este folosit cuvantul PSALMOI,  care desemneaza recitarea versurilor sacre insotite de acompaniamet muzical. 73 dintre Psalmi au anteturi in care este mentionat numele regelui David, ca autor.
*

Cand ma gandesc la Psalmi, imi spun in inima mea "Psalmii regelui David". Cand spun Psaltirea, ma gandesc la monahia Tecla de la Manastirea Recea. Amin
*
Ce bucurie sa vad noul aspect al blogului ! Este un dar minunat al Dianei pentru cititorii nostri !

miercuri, 3 aprilie 2013

Marie Darrieussecq


”Să spui ceea ce este de nespus: asta face scrisul. La jumătatea distanţei între a exprima şi a nu exprima, există clişeul care descrie, în ciuda uzurii, o parte a realităţii. Bebeluşul mă face să mă împrietenesc oarecum cu locurile comune; îmi stârneşte curiozitatea cu privire la ele, mă face să le ridic ca pe nişte pietre pentru a vedea, sub ele, adevărurile luând-o la fugă.”