"...cărţile - ferestre-n ziduri..."

duminică, 25 noiembrie 2012

"M-am oprit lângă tine"


Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia
răsăritenelor şi apusenelor
basme. Şi n-am găsit-o.

Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminţia mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: „Nu mă atinge!”

M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Şi lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.
Lucian Blaga

picturi de Igor Morski

vineri, 16 noiembrie 2012

Margaret Atwood, de la femeia obisnuita la Penelopiada

Cartea  "The Edible Woman" de  Margarte Atwood, a aparut in  Canada in 1969, pe atunci era de neimaginat sa se publice in Romania Socialista un asemenea roman. Tot in "epoca Ceau" a aparut insa cartea in traducere romaneasca : era in 1989, in anul de pe urma al regimului, cand multe deschideri fusesera facute, si de la noi, catre lume, dar nu suficiente.  Romanul a aparut in colectia "Globus" a Editurii Univers, era a 13-a aparitie din Globus pe 1989, spre sfarsitul anului. Eram rezident, ma pregateam pentru examenul de an, dar nu m-am abtinut, si am citit cartea.  Titlul era tradus "O femeie obisnuita", nicidecum "Femeia  comestibila", si ca sa ma fac bine inteles, femeia comestibila este un tort cu ciocolata facut de o femeie , si oferit ritualic iubitului pe care tocmai l-a inselat cu altul, cu care dorea sa-l inlocuiasca, in viata sa cutremurata de cautari, apoi  si colegei de apartament, care a refuzat-o de asemenea, incat a inceput sa manance singura tortul-trup, dar pe final si-a facut aparitia barbatul de-al doilea, pe care ea incercase zadarnic sa-l cucereasca, dupa care revenise, tot fara noroc, la dragostea dintai, pentru ritualul devorarii tortului-femeie, ratat, iar cel nou aparut a mancat o coapsa, ceva din trunchi si membrele superioare, si cum altfel, si capul ...
*
Nu este deloc  obisnuita, nici comestibila, Mariane Mc Alpin, dimpotriva, este o femeie complexa,  fragila psihic, si prinsa in plasa unor trairi trepidante, intre care, pluteste in deriva, se scufunda, se salveaza si iarasi se scufunda ...  Obisnuita si comestibila este, in schimb, colega ei de apartament inchiriat, Ainsley. Profund neobisnuita era pentru mine si lumea occidentala complicata, rafinata, ultrastratificata, in care, o simpla reclama pentru cel mai banal produs, necesita si genera o imensa piramida de personal pentru P.R., cu angajati tranzitorii, in tranzienta ce tine loc de viata in Occident, de la o slujba la alta, dintr-un loc in altul, dintr-o familie in alta. Da, lumea aceea m-a fascinat, cum fascineaza sarpele o broasca, facand-o sa vina irezistibil spre gura lui. Voiam sa vad lumea aceea mereu de departe, dar azi traiesc in valtoarea ei, si ceea ce-i mai rau, in ea traiesc si copii nostri ...
*
De la "Femeia comestibila" la "Penelopiada" este o cale uriasa, pe care nu credeam ca o poate strabate un singur autor, intr-o viata. Dar Margaret Atwood, al carei nume nu l-am retinut nici dupa citirea in 1989 a romanului despre care vorbiram, nici dupa 1995 , cand am citit romanul si ei  S.F. "Galaad 2195" ci doar in 2010, cand Diana mi-a daruit "Asasinul orb", pe care nu indraznesc sa o ating, de teama sa nu se dezintegreze un dar mirific de la o fiinta mirifica - atunci mi-a patruns in constiinta numele ei : MARGARET ATWOOD.  Si cum nu am citit  inca "Asasinul orb", imi vine in minte ceva similar din povestirea "Biblioteca Babel" de Borges :
" Eu cunosc districte intregi  unde tinerii se prosterneaza in fata cartilor si le saruta cu evlavie paginile, dar nu stiu sa descifreze nici o litera". Stiu ca voi "descifra" acest roman postmodern daruit mie de Diana, stiu ca lectura va fi o sarbatoare ...
*
Margaret Atwood este Penelopa insasi, autoarea a intrat cu putere si subtilitate in lumea mitului, si in pielea eroinei, si o putem insoti in aceasta facinanta incursiune de explorare a mitului, pentru a cunoaste o Penelopa noua, plina de verva, sardonica, cu adancimi de necrezut, incarcata de taine si subantelesuri. Este necesar un scurt citat din "Penelopiada",  sa ma pot face inteles cand spun ca Atwood a patruns in lumea mitului pe care l-a adus in lumea moderna, aici, la timpul trairii noastre :

 NASTEREA LUI TELEMAC, O IDILA

"Noua luni a plutit el in marile ca vinul rosu ale sangelui mamei sale,
A iesit din grota inspaimantatoarei Nopti, a somnului,
A viselor tulburatoare,
In barca sa intunecata si fragila - in barca propriului trup -
Prin oceanul plin de primejdii al nesfarsitei sale mame a plutit
Dinspre departata grota unde sunt toarse firele vietii oamenesti,
Apoi sunt masurate si retezate ( ...) "




vineri, 9 noiembrie 2012

Salcia oarbă, fata adormită




Prezint acum trei volume de povestiri de Haruki Murakami: "Elefantul a dispărut", publicat de autor în 1993 și la Polirom în 2005, "După cutremur" în 2000 și respectiv 2006 și "Salcia oarbă, fata adormită" (acest titlu este, Diana, ceea ce eu numesc un METEOR!), în 2006 în japoneză, și după numai un an, și în limba română, în 2007, la Editura Polirom.
*
După capodoperele cu care a cucerit lumea, Murakami revine cu povestirile sale generatoare de universuri alternative, care mărturisesc despre puterea sa de a pătrunde în visele oamenilor - vă asigur că este ceva întru totul posibil, vă rog să mă credeți! - în cele mai tainice vise, pe care omul nu le-ar face, pentru nimic în lume,  cunoscute . Și acolo, Murakami descoperă fațete inimaginabile despre durerea umană, despre izolare și neputința de comunicare, despre pierderea încrederii, despre nașterea speranței în minuni salvatoare, dar și despre nedezlegatul mister al sexualității, care transpare în toate faptele vieții și guvernează tiranic existențele noastre.
*
În prima ilustrație se înfățișează cele trei volume de povestiri, iar cea de-a doua prezintă cele șaptesprezece volume ale seriei de autor Haruki Murakami în colecția Biblioteca Polirom.
*
Murakami își conduce cititorii în lumi paralele, în care coborârea în fantastic este atent controlată prin observația riguroasă a faptelor din lumea creată, în care detaliul este privit cu lupa, iar irealul și hiatusurile teribile sunt asimilate de cititor sub călăuzirea unui magician precum acest scriitor. Te reîntorci din lectură cu o lanternă magică, ce aruncă lumini lămuritoare asupra lumii constrângerilor în care trăiești!
*

Tot vorbim despre pisicile caselor noastre - dar despre Smolenski-Cabral ce se mai aude, nu fu ales prezident al pisicimii? - de aceea îți recomand, Diana, din volumul "Salcia oarbă, fata adormită" povestirea "Pisicile care devorează oameni". Am încredințarea că citind aceste povestiri, interferențele inevitabile ar genera în noile povestiri ale Dianei Alzner  METEORI care ar atrage nenumărate priviri!

marți, 6 noiembrie 2012

"La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor"


E o carte care va plăcea celor care au grădini cu ziduri. Celor care „deşi dorm cu cineva în acelaşi pat se simt totuşi singuri când închid ochii”. O vor citi cu nesaţ toţi cei care „pe măsură ce fabrică amintiri creează o lume nouă”.
E de citit pentru admiratorii lui Dostoievski, fanii genului cyberpunk şi ai lui Bob Dylan, o carte pentru cei care caută adevărul şi atunci când ştiu că „este o noţiune abstractă ce se foloseşte doar în situaţii extreme”, pentru cei care au nevoie de asigurarea că nu vor fi uitaţi niciodată, chiar dacă ar fi să dispară pe veci.
Şi, desigur, pentru pasionaţii de frenologie.