"...cărţile - ferestre-n ziduri..."

vineri, 21 decembrie 2012

Moş Crăciun, să nu uiţi de cărţi!


Sunt cărţi pe care dacă nu le va citi acum, până să împlinească... ştiu eu.... zece ani?, nu le va mai citi niciodată. Cumpără-i-le, Moş Crăciun, fiecărui copil! Dacă îi vom deprinde să citească, am convingerea că vor trăi într-o lume mai bună când vor creşte mari.
Mie mi-ai adus „Poveşti” de Andersen şi nu am putut să uit niciodată de „Crăiasa Zăpezii”, de „Mica sirenă” sau de „Fetiţa cu chibrituri”. Pe lângă acestea, acum le poţi duce în dar multe alte cărţi minunate, pentru că ştim cu toţii: „Cărţile sunt magie la purtător.”
Cred că "Busola de Aur" ar fascina orice copil.


sâmbătă, 15 decembrie 2012

Mo Yan - "Obosit de viata, obosit de moarte"

Este un roman din cele zece scrise de Guyan Moye, cunoscut sub pseudonimul Mo Yan, care se traduce "Nu vorbi", laureat al premiului NOBEL pentru literatura pe anul 2012. Am mai recomandat si un alt roman al autorului, pe "Carti Dragi", va amintiti de "Sorgul rosu" ? Citesc , infrigurat, romanul "Obosit de viata, obosit de moarte" si nu mai fac decat sa elucidez semnificatia titlului :
BUDDHA a spus :
"Oboseala de viata, oboseala de moarte
Din lacomie si dorinte se isca.
Imputinand dorintele, fara faptuire,
 Timpul si inima in largul lor au sa fie."
*
Usor de spus, greu de facut.

miercuri, 5 decembrie 2012

Biblioteca Babel

„Ceea ce m-a făcut de atunci încoace să mă simt ca o carapace goală a fost acel ceva pe care l-am zărit în lumina puternică a soarelui care pătrundea zilnic, timp de zece, douăzeci de secunde, până în fundul fântânii. Venise în mod natural și dispăruse la fel de natural. Dar în momentele acelea am văzut ceva, ceva ce n-am mai fost în stare să văd în viața mea de atunci încoace. Și pentru că l-am văzut, nu mai puteam fi cel care fusesem înainte.”
Haruki Murakami - „Cronica păsării-arc”



Moş Nicolae aduce cărţi: "Albina Maia"


Moş Nicolae însemna precis trei lucruri: câteva bomboane de ciocolată, eventual vreo două portocale - dacă mama (pardon!, vreau să zic Moşul) reuşea să găsească – o nuia, de care era nevoie mereu pentru mine, şi cărţi.
Sper că Moşul aduce şi astăzi cărţi copiilor cuminţi. Darurile prea scumpe, prea des oferite le vor strivi copilăria, îi vor face râzgâiaţi şi egoişti.Cărţile însă ne îmbogăţesc fără să ne strice caracterul.
Am aici imagini (de pe Okazii.ro) cu o carte mult iubită pe care nu eu, ci mama mea a primit-o pe când era fetiţă: „Albina Maia şi aventurile ei” de Waldemar Bonsels. Am iubit mult cartea aceasta, deşi nu o mai am.
A apărut într-o ediţie nouă, însă ilustraţiile sunt cu totul groteşti. Nu ştiu cine se ocupă cu acest aspect acolo la editură, dar este o nepotrivire între povestea propriu-zisă şi stilul ilustratorului.
Pozele din ediţia veche, cea din 1943, (cele pe care le vedeţi aici) mi-au înflăcărat imaginaţia de fetiţă, m-au ajutat să înţeleg mai bine povestea despre dorinţa de cunoaştere, prietenie, devotament şi spirit de sacrificiu a Maiei.
De ce stricăm noi tot ce e frumos?
Pentru că suntem în epoca în care facem totul de-a-ndoaselea: anul acesta sunt la modă brazii de Crăciun de culoare neagră şi atârnaţi de tavan, cu vârful în jos. Ce grozav! Iar cadorile vor pluti în imaginaţia noastră.
Dacă aş fi în Bucureşti şi aş avea o fetiţă care a învăţat să citească, i-aş cumpăra negreşit „Albina Maia”.