"...cărţile - ferestre-n ziduri..."

joi, 30 august 2012

"Insuportabila uşurătate a fiinţei"


"Pentru ca o dragoste să rămână de neuitat, întâmplările trebuie să se adune în jurul ei din prima clipă, ca păsările coborând din zbor, pe umerii Sfântului Francisc din Assisi."

sâmbătă, 25 august 2012

Inima intunericului - Carti de Conrad



Joseph Conrad :" Un roman este o convingere in existenta semenilor nostri
indeajuns de puternica incat
SA-SI ASUME O FORMA DE VIATA IMAGINARA
mai clara decat realitatea".

sâmbătă, 18 august 2012

Carti de Haruki Murakami


HARUKI MURAKAMI

romane

1. Cronica pasarii-arc
2. Kafka pe malul marii
3. Dans dans dans
4. In cautarea oii fantastice
5. "1Q84" - 3 volume
6. Padurea norvegiana
7. La sud de granita , la vest de soare
8. La capatul lumii si in tara aspra a minunilor
9. Iubita mea Sputnik
10. In noapte

povestiri

11. Elefantul a disparut
12. Salcia oarba, fata adormita
13. Dupa cutremur

roman-reportaj

14. Underground

jurnal

15. Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga

* * *

Carti de Ryu Murakami


1. Albastru nemarginit, aproape transparent
2. Copii de aruncat
3. In supa miso
4. Piercing
5. Ecstasy

* * * * *

Carti de Orhan Pamuk


1. Ma numesc Rosu
2. Cartea neagra
3. Zapada
4. Muzeul inocentei
5. Fortareata alba
6. Viata cea noua
7. Istabul

* * *

vineri, 17 august 2012

Fantana din Bahcisarai


Inainte de a sti de pe harta ca exista si NEWARK, nu numai NEW YORK, am vazut asta intr-un film. Despre faptul ca exista si Puskin si Puscin, am aflat aproape deodata, caci inainte a citi poeziile , am citit "Viata lui Puskin' de V. Veresaev, din biblioteca tatei, carte care apare si aici, in ilustratie. Asa am aflat ca Puscin i-a fost coleg de liceu si prieten lui Sasha Puskin, care avea sa devina marele scriitor si o mare constiinta a lumii. Puskin a incetat din viata in 29 ianuarie 1937, la doua zile dupa duelul cu aventurierul francez Dantes, care acum se prajeste in iad. Avea 37 de ani, varsta la care Lev Tolstoi tocmai incepea sa scrie "Razboi si pace", cel mai mare roman al tuturor timpurilor, pe care, citindu-l, te desprinzi de pamant si te gasesti plutind intre pamant si cer. Ce ar mai fi scris Puskin , daca ar fi trait 73 de ani in loc de 37?
*
Pe la 15 ani, imediat dupa ce i-am citit romanul vietii, am citit si poeziile lui Puskin, din acest volum din BPT, seria albastra, numaul 109. Numai doua dintre poeziile citite atunci conteaza pentru aceasta postare : " TRANDAFIRUL", care mi-a recomandat sa culeg "crinul ne-ntinat", pe care nu l-am gasit pe planeta, si "Fantana din Bahcisarai", care m-a interesat doar pentru faptul ca poetul a scris-o pe pamant romanesc. De inteles, am inteles poezia prea tarziu.
*
Influentat de ideile revolutionare ale lui Radiscev, Puskin a reusit sa scrie astfel incat poeziile sale erau invatate pe de rost si recitate de tot tineretul , fapt ce l-a enervat pe tarul Alexandru Intai, si numai interventia apropiatilor poetului l-au salvat pe acesta de exilul in Siberia, Puskin fiind exilat la Chisinau si apoi la Odesa, in perioada 1820 - 1824. Poemul romantic "Fantana din Bahcisarai" a fost scris de Alexandr Puskin in 1923, in exil, la Chisinau. Acolo, poetul i-a cunoscut pe Alexandru Ipsilanti si pe fratii Cantacuzino, membri ai miscarii ETERIA. Tot acolo, poetul a auzit despre rascoala lui Tudor Vladimirescu, si a scris despre oastea acestuia de sapte mii de panduri si arnauti. De unde sa fi stiut Puskin ca Romania nu va cunoaste libertatea nici in 2012, datorita unui dictator dement, care nu poate fi alungat nici de un vot popular de 90% impotriva, fiind sustinut de strainatate?
Dealtfel, si osteanul din Vladimiri, a sfarsit-o intr-o fantana, taiat bucatele. Cum scrii tu, Diana, despre eroi din "Cronica Pasarii-Arc" si Kara Kitap, care au ajuns in adancurile unor putzuri ...
*
Poemul "Fantana din Bahcisarai" s-a bucurat de un succes urias, "fiind citit in Rusia de toti care stiau sa citeasca". Am fost socat in iulie 2010 de reintalnirea cu acest poem. Sa fi fost inspiratie, sa fi fost doar intentia de a atrage atentia? Bielinski zicea ca Puskin nu a incetat din viata in punctul unde l-a suprins moartea, caci exista prin cei care il citesc.
*
Doi trandafiri ii daruieste poetul fantanii din Bahcisarai. Desi el insusi, ma indemna sa culeg un crin, caci "trandafirul nu e nicaieri / mangaiat in zori de adieri". El a daruit fantanii doi trandafiri, dar eu am gasit acolo un crin. Sau, sa fie doar "un vis care-a tinut o clipa / de suflet in zadar ravnit" ?


"Cartea neagră"


Primele zeci de pagini din „Cartea neagră” le-am citit pe nerăsuflate într-o după-amiază înnorată de sâmbătă.
Cărţile sunt ca maşinile. Gândiţi-vă la felul cum pornesc: unele ating suta de kilometri la oră în câteva secunde. Acest roman al lui Pamuk este un Jaguar.
După câteva rânduri eram transportată în timp şi spaţiu, eram Ruya, Galip, Celal şi Orhan Pamuk laolaltă.
E o carte labirintică din care nu sunt sigură că am ieşit, sau, dacă am ieşit, nu mai ştiu dacă sunt tot eu, cea care am intrat.
Nu pot să povestesc cartea. Voi spune doar că e plină de simboluri şi că posedă magia de-a amesteca realitatea cu visul. Nu ştiu care să fie motivul, dar pe parcursul lecturii am avut cu mine doi companioni: „Mătuşa Julia şi condeierul” şi „Cronica păsării-arc”. Sper să nu supăr pe nimeni cu această afirmaţie, este o chestiune care ţine de percepţia mea subiectivă, dar nu pot să nu remarc asemănarea dintre Pedro Camacho, cel care scria piese pentru teatrul radiofonic, şi Celal Salik foiletonistul.
Asemănarea dintre Galip şi Toru Okada mi se pare şi mai izbitoare. Amândorura le dispar soţiile, iar ei pornesc în căutarea lor. Pentru amândoi va fi ceva mai mult decât răscolirea oraşelor în care locuiesc, Istambul, respectiv Tokio.
Va fi o căutare a sinelui.
Similitudinile continuă, (fântâna în care coboară Toru Okada şi puţul înspăimântător pentru Galip din capitolul „Negura blocului”, căutarea identităţii şi manechinele care o simbolizează în romanul lui Pamuk, alături de pata de pe obrazul lui Toru Okada şi dorinţa lui de a deveni altcineva, gustul de „ireversibil” de la sfârşitul celor două cărţi...) dar nu spun mai mult, cine va citi va căuta şi va descoperi singur.

sâmbătă, 11 august 2012

Nebunia iluziilor in Tombuctu



Mr. Bones, adica domnul Osache, cum il numeste Felicia Antip, traducatoarea, stia ca stapanul sau Willy era rau bolnav, si culmea, desi era caine, avea stiinta despre faptul ca acesta va muri. Dar pentru Osache nu era de imaginat o lume fara stapanul sau de care il lega "fiecare gand, orice amintire" si de prezenta caruia "fiecare particula de pamant sau de aer erau saturate". Consumat de boala, Willy dispare in Tombuctu, salasul celor dusi, inainte ca Osache sa fie in stare sa inteleaga cum ar putea duce la implinire menirea lor comuna de unul singur. Dar va gasi el , pana la urma , SOLUTIA. Domnul Osache este adoptat , pe rand, de un copil sarac si de o familie bogata, care ii dau nume noi, si este vizitat in vise de fostul sau stapan, cu care comunica pe aceasta cale. Dar nu se multumeste cu atat, si alege sa i se alature in Tombuctu, "oaza spiritelor" aflata "acolo unde se termina harta lumii", la limita cunoasterii.
*
Pielea lui David Zimmer, personajul din "Cartea iluziilor", alt roman al lui Paul Auster, este dupa propria-i afirmatie "un palimpest de senzatii fulgurante" ce poarta amprenta tuturor atingerilor cunoscute in viata. Viata domnului Osache este tot o harta a senzatiilor invesnicite in memoria sa. Iar pentru ca aceste senzatii sa nu mai fie lipsite de comuniunea cu stapanul sau defunct, cainele constient din romanul "Tombuctu" alege sa treaca pragul dintre lumi pentru a i se alatura stapanului.
*
"Drumul era acolo si cainele bolnav, febril, a inteles ca salvarea e la doi pasi : o autostrada cu sase benzi, cu vehicule gonind in ambele directii, ceea ce i se infatisa lui Osache ca UN SPECTACOL DE STRALUCIRE PURA, ca o intindere de lumina coplesitoare. Era tocmai ceea ce sperase si intelegea ca este solutia corecta a problemei. Nu trebuia sa astepte sa vina timpul, timpul lui era chiar acum. Singurul lucru pe care-l avea de facut era sa paseasca pe sosea si va fi in Tombuctu."

marți, 7 august 2012

"Cartea iluziilor"


"N-avusesem parte decât de opt zile cu Alma. În cinci dintre ele am fost departe unul de celălalt şi când am calculat cât timp am petrecut efectiv împreună în celelalte trei, am ajuns la măreţul total de cincizeci şi patru de ore. Din care optsprezece am irosit în somn. Alte şapte le-am risipit în despărţiri de-un fel sau altul...
(...) am înţeles că asta făcuse Alma pentru mine. În opt zile scurte, mă adusese înapoi din morţi."

Se întâmplă uneori ca cel care ne face un bine, cel mai mare bine posibil, să fie un străin, un necunoscut, un om răsărit din neant. Când alege să dispară, nu mai ştii dacă a fost real sau doar o iluzie... 

vineri, 3 august 2012

"Doamna Bovary"


Am citit „Doamna Bovary” la o vârstă scandalos de mică, înainte ca cineva din preajmă să bage de seamă. Mi-a plăcut. Mult mai târziu aveam să aflu că citisem una din „cărţile acelea” pentru care trebuia să cer aprobare.
Am recitit-o în adolescenţă, acum nu mai pot relua o lectură despre care mi-am format o părere precisă la doisprezece ani, aşa că nu mi-a mai rămas decât să citesc „Papagalul lui Flaubert”, volum din care păstrez câteva citate şi atât.