"Dans, dans, dans!"

Van Gogh depresiv

"Stradivari" - Cântec despre o femeie-păpădie, despre cei trei Crai de la Răsărit şi despre un dărâmător de altare

Ce iarnă frumoasă am trăit în 1982 când am citit „Stradivari”! Nici nu mi se părea că citesc un roman, ci o legendă. Descoperirea, dezvăluirea unei taine. Taina lutierilor din Cremona.

Ei au cioplit vioara în forma trupului de femeie, ei au găsit lemnul cu cea mai bună rezonanţă în altarul bisericilor. Au fost nişte blestemaţi? Sau au fost plini de har divin?

„Stradivari” este un amestec de istorie şi vrajă, de real şi fantastic, un măreţ concert de vioară în care graniţele dintre epoci dispar.

Cartea lui Gyorgy Szanto, un maghiar educat şi format la Lugoj şi Arad, m-a determinat să citesc mai apoi „Verdi” de Franz Werfel şi „Defăimarea lui Paganini” de Anatoli Vinogradov.

Artă - Aventură

Eram copiliţă, dar nu mi s-a spus niciodată: n-ai voie să citeşte cartea aceea, nu e pentru tine. Aşa, am trăit "Istoria Artei" ca pe o aventură a spiritului. Am căutat apoi, dorind mai mult, vieţile unor pictori celebri. A rezultat un imens puzzle pe care îl tot completez. Astăzi este mult mai simplu...

Un cunoscut fizician a spus că energia este o deplasare cu viteza luminii; nu înseamnă că arta, "care este o concentrare a vieţii" (Steinhardt) este tot o energie? O sumă dinamică a viselor, năzuinţelor şi faptelor noastre?