Ce iarnă frumoasă am trăit în 1982 când am citit „Stradivari”! Nici nu mi se părea că citesc un roman, ci o legendă. Descoperirea, dezvăluirea unei taine. Taina lutierilor din Cremona.
Ei au cioplit vioara în forma trupului de femeie, ei au găsit lemnul cu cea mai bună rezonanţă în altarul bisericilor. Au fost nişte blestemaţi? Sau au fost plini de har divin?
„Stradivari” este un amestec de istorie şi vrajă, de real şi fantastic, un măreţ concert de vioară în care graniţele dintre epoci dispar.
Cartea lui Gyorgy Szanto, un maghiar educat şi format
