Sfanta Evanghelie dupa Luca

"Evanghelia dupa Ioan este pentru ingeri", spune Diana. Am avut inspiratia sa-i propun cu doi ani in urma o lectura comuna din Evanghelii, in ajun de Inviere, si am citit impreuna IOAN, ceea ce imi ofera prilejul unei fericite aduceri aminte a unei perioade de viata incarcata de har. De asta data, dorind sa repetam ceva ce a ramas de neuitat, ne-am propus o alta lectura neotestamentara, tot din Evanghelii. A fost randul Dianei  sa propuna, si l-a ales pe LUCA. "Iata, Diana imi face un dar", mi-am spus, caci practic profesia pe care a  avut-o si LUCA, evanghelistul : medicina. Numai cateva cuvinte vreau sa spun despre Evanghelia lui Luca, sunt cuvinte despre puterea si importanta cuvantului, despre felul in care, cuvantul, chiar si rupt de context, marturiseste despre omul care l-a rostit si despre gandurile care l-au animat. Relatarea lui Luca, exacta, emanand caldura si iubire, in cuvinte alese cu har, dovedeste eruditia caracteristica omului instruit.  Vocabularul vast, mai bogat decat al celorlati trei evanghelisti la un loc, il ajuta pe Luca sa trateze cu concentrata atentie si dovedind intelegere profunda, ideea de mantuire intru Hristos. Nu sunt teolog, stiu putin si ma incument sa scriu despre LUCA, doar din recunostinta pentru Diana, care mi-a oferit sansa acestei citiri in comuniune, din Scriptura.
*
Numele lui Luca nu este mentionat in Evanghelia sa, aceasta ii este atribuita lui in anul 170 dupa Hristos, in Fragmentul Muratorian, iar Pavel il numeste in Coloseni "LUCA, doctorul preaiubit".
*
LUCA foloseste circa trei sute de termeni cu semnificatie medicala in Evanghelia sa. Iata cum descrie Luca ajutorul dat unui om ranit de bunul samaritean : " I-a legat ranile, turnand peste ele untdelemn si vin". Parabola fiului risipitor redata de LUCA este considerata drept cea mai buna povestire scrisa de o faptura umana. Stim insa ca Evanghelia a fost scrisa sub inspiratie divina.
*
Anul trecut, in debutul verii, am avut altfel de lecturi impreuna : imi amintesc, ca am citit "DORMI" de Annelies Verbeke si "FATA CU PORTOCALE" de Jostein Gaarder. Lecturi care dor. Prea mult, doua asemenea carti, una dupa alta. Trebuie sa citim carti pline de roadele bucuriei vietii. Iata ca amestecaram sacrul cu profanul, pe un blog, se poate. Dealtfel, toate sunt sfinte, nu are dreptate Ion Barbu, in " Eonul dogmatic" - nu mai scot cartea, fie de la mine greseala daca e cazul - cand spune "caci vinovat fu tot facutul / si sfant doar nunta, inceputul".