Încă nu ştiu sigur dacă am citit o carte sau am privit un tablou.
Oricum, paginile acestea dau un fel de beţie, nu ştiu de unde vine asta sau de ce. E o lume atemporală, o lume în care cu siguranţă Urmuz şi-ar fi găsit locul, o perpetuă sărbătoare cu izul de dolce far niente din „La paradis general” (Petrescu).
