Probabil ca daca Diana nu posta despre Boris Vian, as fi uitat definitiv de existenta acestui autor care in 1959, cand aveam varsta de 4 ani, inceta din viata, la 39 de ani, ca si Eminescu. Dar citatul ales de Diana Alzner, din romanul "Smulgatorul de inimi" naste un ecou adanc in mine, ce-mi aminteste de Arghezi, cand spunea ca a vorbi despre poetul Eminescu, este ca si cand ai striga intr-o pestera vasta. Iata "STRIGATUL", nu este al fetei lui Edward Munch, ci al Dianei :
„O capră de pe marginea drumului le făcu un semn cu coarnele şi Angel se opri.
- Urcă, zise el.
Capra sări în maşină şi se aşeză pe platformă în spatele lor.
- Toate fac autostopul, explică Angel. Şi, cum n-am niciun motiv să mă pun rău cu ţăranii...
Nu-şi termină fraza.
- Înţeleg, zise Jacquemort.
Ceva mai încolo luară în maşină un porc. Cele două animale coborâră la intrarea în sat şi se îndreptară fiecare spre ferma lui.
- Dacă stau liniştite, mai zise Angel, au dreptul să se plimbe. Dacă nu, sunt pedepsite şi bătute. Şi sunt închise, apoi mâncate fără să li se mai facă vreo judecată.”
Diana a continuat apoi cu postarile despre Vian, tocmai cand puneam si eu un ecou pe Biblioteca Babel, la ecoul inca neprodus pe "Carti Dragi", incat s-a pornit o hora o ielelor care ma determina sa scriu ceva oarecum diferit fata de intentia initiala.
*
Adevarul este ca in 2003, "contactul " meu de tinerete cu legenda vietii acestui autor care cucerise lumea, amplificata de ecranizari dupa cartile sale ca si elogiile cvasiunanime ale snobilor si nesnobilor, se estopase teribil, incat in mintea mea subzista doar legenda legendei, iar aparitia in colectia mea preferata - Romanul Secolului 20 - a cartii "Smulgatorul de inimi", mi-a generat un orizont de asteptare inalt pana la cer, urmat de dezamagirea provocata de lectura si devenita deplina in 2004, odata cu aparitia si citirea in aceeasi colectie a romanului sau "Toamna la Pekin", incat urmatoarea aparitie, "Iarba rosie", am lasat-o in rafturile librariei, fiind prima carte din RS 20 cu care m-am intalnit, fara sa o cumpar. Am venit la sentimente mai bune, citind in 2007, cele 11 nuvele ale autorului publicate in Colectia COTIDIANUL sub titlul "Blues pentru o pisica neagra", iar in 2011, cand am "pus mana" pe "Spuma zilelor" - carte pe care o cautasem mai bine de trei decenii zadarnic - si cand am citit-o, am redevenit copil, si m-am bucurat ca un copil de aceata lectura, dar socoteam ca mi-am incheiat "conturile" cu Boris Vian. Pana cand a intrat Diana in scena, care nu este deloc straina de sansa mea de a fi cautat si gasit infine, "Spuma zilelor", in vara in care zilele erau inca spumoase precum Bergenbier turnata intr-o halba ...
*
Asa ca POSTAREA asta nu este deloc "Sfarsitul lui Vian", atfel spus. mai citesc VIAN si "VA URMA", dar deocamdata, maine in 7 februarie 2013 se vor implini 201 ani de la nasterea lui Charles Dickens , si toata atentia mea se indreapta spre acest titan al literaturii, fiind unul dintre marii mei preferati dintotdeauna si pentru totddeauna.
*
Mai multe : LINK AICI, AICI si AICI
Diana a continuat apoi cu postarile despre Vian, tocmai cand puneam si eu un ecou pe Biblioteca Babel, la ecoul inca neprodus pe "Carti Dragi", incat s-a pornit o hora o ielelor care ma determina sa scriu ceva oarecum diferit fata de intentia initiala.
*
Adevarul este ca in 2003, "contactul " meu de tinerete cu legenda vietii acestui autor care cucerise lumea, amplificata de ecranizari dupa cartile sale ca si elogiile cvasiunanime ale snobilor si nesnobilor, se estopase teribil, incat in mintea mea subzista doar legenda legendei, iar aparitia in colectia mea preferata - Romanul Secolului 20 - a cartii "Smulgatorul de inimi", mi-a generat un orizont de asteptare inalt pana la cer, urmat de dezamagirea provocata de lectura si devenita deplina in 2004, odata cu aparitia si citirea in aceeasi colectie a romanului sau "Toamna la Pekin", incat urmatoarea aparitie, "Iarba rosie", am lasat-o in rafturile librariei, fiind prima carte din RS 20 cu care m-am intalnit, fara sa o cumpar. Am venit la sentimente mai bune, citind in 2007, cele 11 nuvele ale autorului publicate in Colectia COTIDIANUL sub titlul "Blues pentru o pisica neagra", iar in 2011, cand am "pus mana" pe "Spuma zilelor" - carte pe care o cautasem mai bine de trei decenii zadarnic - si cand am citit-o, am redevenit copil, si m-am bucurat ca un copil de aceata lectura, dar socoteam ca mi-am incheiat "conturile" cu Boris Vian. Pana cand a intrat Diana in scena, care nu este deloc straina de sansa mea de a fi cautat si gasit infine, "Spuma zilelor", in vara in care zilele erau inca spumoase precum Bergenbier turnata intr-o halba ...
*
Asa ca POSTAREA asta nu este deloc "Sfarsitul lui Vian", atfel spus. mai citesc VIAN si "VA URMA", dar deocamdata, maine in 7 februarie 2013 se vor implini 201 ani de la nasterea lui Charles Dickens , si toata atentia mea se indreapta spre acest titan al literaturii, fiind unul dintre marii mei preferati dintotdeauna si pentru totddeauna.
*
Mai multe : LINK AICI, AICI si AICI
