„Frumuseţea va mântui lumea” era crezul prinţului Mîşkin. Mizoguchi vede în frumuseţe un obstacol pus în calea vieţii naturale. Frumuseţea îl tulbură poate chiar mai mult decât pe eroul dostoievskian, însă felul cum se raportează la ea este total diferit. Pe Mizoguchi frumuseţea îl zgândăre „ca un dinte cariat”. Simte nevoia de neoprit de a purta o luptă împotriva frumuseţii, de a o înlătura pentru a-şi afla liniştea.
Încă din copilărie frumuseţea i se dezvăluie sub forma unui simbol, Templul de Aur, simbol a cărui forţă îi va călăuzi introspecţiile de-a lungul tinereţii până în clipa când va decide să se extragă de sub fascinaţia Templului incendiidu-l.
Pentru Mizoguchi frumuseţea nu presupune alinare, bucurie, visare calmă, ci dimpotrivă; pentru el frumuseţea induce în lume o tensiune dureroasă.
Scris cu mult rafinament, romanul lui Yukio Mishima e ca o luptă cu îngerul. Va birui Mizoguchi? Va fi învins?
