Am terminat de citit, de curand, "LUZ", ultimul capitol al romanului "Tunelul de la capatul lumii" de Diana Alzner, si de-atunci, nu-mi pot stapani impulsul de a o numi pe autoare RADIANA, dupa personajul feminin central al cartii. Nu demult, Diana a postat pe "Jurnalul unei pisici independente", aceasta imagine, reprezentand o pisica intr-o cutie. Cutia a calatorit, impreuna cu niste carti, de la mine pan'la tine, poate tocmai pentru ca poza aceasta sa vina pe lume. Pentru ca inteleg acum de ce ai facut-o si infatisat-o : tocmai scriai in capitoul LUZ despre pisica lui Schrodinger, la modul discret, aluziv, in care faci recursul la stiinta solicitat de textele tale. Iar eu, insatiabil din fire, si inca, cu amintirea ca am fost candva profesor, vreau sa exprim totul pe larg. De asta data, recurg tot la un roman, nu la vreo carte de popularizare, pentru a face precizari despre pisica aceea, nici vie, nici moarta. Apelez asadar, la romanul "Mobius Dick", scris de fizicianul scotian Andrew Crumey, carte care va calatori spre tine in ianuarie, si vei fi uimita sa vezi cat de multe dintre preocuparile noastre comune - inclusiv cea legata de viata si opera lui Thomas Mann - ne leaga de oameni pe care nici nu-i putem cunoaste, decat, eventual, prin operele lor.
*
Asadar, stim ca Schrodinger a descoperit ecuatia undelor cuantice. Ne intereseaza acest aspect, pentru ca dorim sa intelegem paradoxurile lumii cuantice din scrierile de science-fiction, cel putin in aria acestei postari. Wolfgang Pauli, coleg cu Erwin Schrodinger la Universitatea din Zurich, considera ca exista un nou tip de cauzalitate in mecanica cuantica, in care, cauza este ulterioara efectului. Werner Heisenberg, care era deja celebru la vremea cand Schrodinger incerca, timid, sa se afirme in fizica cuantelor, avea in vedere aspectul corpuscular al materiei , a propus PRINCIPIUL de EXCLUZIUNE, conform caruia masuratoarea creeaza obiectul de masurat, adica, electronul din norul orbital atomic, se afla pretutindeni sau nicaieri, dar il localizezi daca "te uiti la el". Deci, pentru descrierea electronului, este imposibil sa-i determinam concomitent pozitia si impulsul. Ori una, ori alta. Cealalta caracterista este exclusa la momentul cercetarii, daca una a fost determinata.
*
Einstein afirma ca lumina, descrisa in mod obisnuit ca unda, se comporta ca particula in anumite imprejurari. Iar De Broglie, arata ca fiecare fragment de materie este format din particule care pot fi privite ca unde in anumite situatii. Ecuatia undelor cuantice a lui Schrodinger precizeaza cum trebuie descrisa miscarea acestor unde.
*
Heisenberg, elevul lui Bohr, a incercat sa rezolve problema ecuatiilor undelor cuantice dezvoltand un aparat matematic : MECANICA MATRICIALA. Schrodinger zicea ca impresia ca am fi incorjurati de particule materiale este o iluzie, si de fapt, totul consta din unde, iar ceea ce pare solid, reprezinta doar bule asemenea spumei de pe crestele valurilor.
*
Si Heisenberg si Schrodinger au dreptate, fiecare din ei abordeaza aceeasi realitate din directii opuse.
*
TEORIA SISTEMELOR DINAMICE introduce ideea de ATRACTOR. Ideea este importanta pentru SF-isti, alaturi de cea a paradoxurilor cuantice si a TEORIEI FLUTURELUI, deschizand o arie larga de posibilitati de descriere a lumii. Un focar de atractie este un punct din traseul unei vieti, care te capteaza daca esti suficient de aproape, si-ti poate deschide calea catre o realitate alternativa.
*
Acum, lectia in sine : In 1925 lumea era interesata daca ceea ce exista este alcatuit din particule sau unde. Heisenberg a descris, prin mecanica matriciala, o teorie a particulelor care fac salturi cuantice aleatorii. Un outsider, Schrodinger a afirmat ca nu este vorba despre particule, ci despre unde, elaborind ecuatia undelor cuantice care demonstreaza ca undele se schimba in timp in mod previzibil, nu aleatoriu. Sunt doua interpretari opuse ale naturii, ambele carecte, predictiile experimantale fiind aceleasi. In 1926, Bohr i-a invitat pe cei doi la Copenhaga, sa-si armonizeze teoriile.Compromisul de la Copenhaga presupune ca functiile undelor cuantice ale lui Schrodinger se schimba in mod predictibil cat timp nu sunt observate, dar cand se face o masuratoare, acestea se prabusesc in unul din salturile cuantice aleatorii descrise de Heisenberg. Interpretarea Bohr arata ca un electron se gaseste pretutindeni sau nicaieri pana in momentul interactiunii, cand ISI LASA AMPRENTA ASUPRA UNIVERSULUI. Asadar cele doua teorii conflictuale, pot fi adevarate simultan.
*
Bohr a opinat ca lumea nu este alcatuita din unde sau particule, ci fie din unde, fie din particule, dupa situatie. Schrodinger a ridiculizat acest compromis prin PILDA CU PISICA IMAGINARA. Pisica este inchisa intr-o cutie, impreuna cu un flacon fragil, cu gaz otravitor, care se sparge daca este lovita de un electron, care este, concomitent, pretutindeni sau nicaieri, dar devine observabil in momentul interactiunii, la deschiderea cutiei. Cat timp cutia e inchisa si electronul este pretutindeni si nicaieri, pisica este simultan, si vie, si moarta. Dar vedeam daca e vie sau moarta numai cand deschidem cutia.
