Charles Panati are şi o Carte a Începuturilor, pe care nu am citit-o. Nu cred că m-ar fi putut fascina mai mult decât a făcut-o "Cartea Sfârşiturilor". Este foarte interesant de aflat cine a inventat cuiul, obiceiul strângerii mâinii sau cecul bancar. Este de-a dreptul pasionant de dezbătut felul în care s-a născut universul, cu un "Fiat lux!" rostit de Dumnezeu sau cu Big Bang-ul, sau poate că cele două sunt de fapt acelaşi lucru...
Totuşi, felul cum lucrurile se sfârşesc mă atrage mai mult. Poate pentru că nu suntem conştienţi când ne naştem, dar suntem conştienţi că murim...
Autorul vorbeşte despre modul în care au dispărut specii animale, civilizaţii, obiceiuri, personalităţi. Are un capitol despre cum începem să murim încă din prima zi de viaţă. Un altul despre pedepse capitale.
Am cunoscut pe cineva care nici n-a dorit să atingă această carte. Eu mă tem la fel de mult. De aceea am citit-o, de aceea mă uit la emisiunile cu mumii, pentru că vreau să ştiu ce mă aşteaptă. Încercarea ridicolă de-a controla tot ce ţine de noi... Chiar şi moartea.
Cartea lui Panati exact asta ne arată: că suntem frunze în vânt.
