Victor Brauner
Poate a venit momentul să vorbim despre ORBIRE …
Lucrurile ne întâmpină singure, fără să le căutăm. Am avut aici „Orb prin Gaza”, (Huxley însuşi ar fi avut o perioadă de orbire), şi „Morbus Kitahara”. Ştii cât îl iubim amândoi pe Borges…
Putem aduce în discuţie pe Fernando Vidal şi „Darea lui de seamă despre orbi” din „Eroi şi morminte”, „Orbirea” lui Canetti şi pe Saramago, arhitectul „Oraşului orbilor” – o carte pe care încă n-am citit-o.
De multe ori a fi orb nu este un dat fizic, ci este asumarea unei stări de spirit. Alegem să fim orbi pentru că vrem linişte, pentru că evităm provocările, pentru că vrem să iubim. Închidem ochii.
E dreptul nostru să fim orbi.
