Cărţi uitate, scriitori uitaţi... Am dat peste o carte dragă, „Familia Calaff” de Iulia Soare. A fost un roman pe care l-am citit cu pasiune în gimnaziu, pe care l-am asociat pe atunci cu „Casa Buddenbrook” de Thomas Mann şi „Castelul pălărierului” de Cronin.
Acum, datorită Google, am descoperit că Iulia Soare este un pseudonim pentru Lilly Sonnenfeld (5 iulie 1920, Galaţi – 23 iulie 1971, Bucureşti), prozatoare şi traducătoare, a tradus printre altele „Pivniţele Vaticanului”.
Am aflat că are un volum de povestiri, „O plimbare la Băneasa” şi două de nuvele, „Vârsta de bronz”, „Duminică frumoasă de primăvară”, pe care aş dori să le citesc, deşi poate că lectura lor nu ar mai avea farmecul din copilărie.
Îmi amintesc un citat din John Fowles:
„Într-un fel misterios pădurile nu mi-au părut niciodată statice. În termeni fizici, eu mă mişc prin ele, şi totuşi, în termeni metafizici, ele par să se mişte prin mine.”
Mă întreb: noi circulăm prin Bibliotecă, sau cărţile circulă prin noi?
