Tim Harker-Jones, biograf englez, face o vizită în România cu scopul de a se documenta pentru viitoarea sa carte – viaţa romacierului Philip Carston.
Sosit în România dinainte de 1989, descoperă o lume complicată şi înţelege că prietenul său, romancierul, a trăit experienţe cu totul deosebite cu prilejul celor trei-patru vizite pe care le-a făcut în această ţară.
Romanul este construit inteligent, cu un limbaj simplu, glasurile naratoriale alternează, timpul nu este unul liniar, dar, cu toate acestea, tabloul ce se conturează este foarte precis.
Din diferite unghiuri suntem puşi în contact cu ultimii ani ai epocii de aur, surprinzător de bine înţeleasă de autor.
Deasupra spectacolului unei societăţi în care toţi se suspectează, toţi se tem, toţi se simt urmăriţi, creşte pe nesimţite legătura între Philip Carston şi traducătoarea romanului său în limba română, Carolina Predeanu.
Este o poveste scrisă cu mult realism, nici veselă, nici tristă: cenuşie. Sistemul oprimant şi-a pus amprenta asupra felului de-a fi al Carolinei subminând din interior fericirea incipientă pe care ar fi putut s-o guste alături de Philip. Ea se teme să trăiască atunci când viaţa îi oferă o şansă.
Legătura de dragoste dintre cei doi se sublimează într-o carte, devenită adevărat personaj – „Un alt timp”. E mult? E puţin?
Aşa cum spuneam, deşi pare scris într-un limbaj simplu, neîntortocheat, romanul este dens, plin de simboluri, aluzii la condiţia creatorului în societate şi invită la meditaţie.
Trebuie citit. Sau recitit...
