Papini, enciclopedist italian si ateu, care a trait pana in 1956, cand eram deja pe lume, s-a crestinat la maturitate si a scris in 1921 "Storia di Cristo", ca marturie a asumarii conditiei de crestin, si in semn de pocainta pentru indepartarea de Dumnezeu din vremea cand se considera si se comporta ca un ateu. Masuta pe care am pozat cartea, are acum faianta sparta, caci am scapat pe ea o vaza a mamei mele, pe care o tineam in mana de dorul ei. Durerea pentru aceasta pierdere era atat de mare, incat simteam nevoia sa revin la vremea cand eram ocrotit la sanul mamei. "Totul este vremelnic", mi-am spus, detestand ca trebuie sa recunosc iarasi acest adevar al vietii. Apoi mi-am amintit de pruncul Iisus, care modela vrabiute din lut, si le lasa sa zboare vii, in lume, imagine care, pe frate-meu, Emanuel, l-a fascinat. Si m-am gandit sa postez poza cartii lui Papini pe "Carti Dragi", mai ales ca, fiind o aparitie recenta, in Editura "ORIZONTURI", mai poate fi gasita la chioscurile de ziare. Scriu acestea dintr-o biblioteca, Diana imi cunoaste orientarea religioasa, dar nu ma preseaza cu ideea convertirii, asa ca incerc insumi o trezire, redand ceva din cele scrise de Giovanni Papini in prefata cartii sale despre Mantuitor : "De cinci sute de ani cei ce se dau drept "spirite libere" se dau in vant sa-l rapuna pe Iisus a doua oara. Bivoli increzuti, luand bibliotecile drept staule; creiere aerostatice, crezand ca ating tortzele cerului urcandu-se in balonul zburator al filosofiei; profesori imbatati ca niste satiri, de fatala metafizica, se inarmara, ca toti cruciatii, impotriva crucii ..." Dar, slava Domnului, eu nu stau chiar atat de rau, nu-i asa, Diana ? Sarbatori fericite ... Hristos va invia din nou, cu moartea pre moarte calcand ... |
|
|
|
|