Citită afară, stând pe bancă sub cerul străveziu de toamnă, această carte mi s-a părut o doză de tristeţe şi plictis tipic ruseşti, combinată cu "nervi de primăvară" (ai personajului narator) şi cu nostalgia unei idile retrăite cu pasiune, din amintiri.
Mă întreb, după lectură, de ce întotdeauna prima iubire se pierde?
