"Iubirea nebună a lui Dumnezeu"

Viata lui Isus

Papini, enciclopedist italian si ateu, care a trait pana in 1956, cand eram deja pe lume, s-a crestinat la maturitate si a scris in 1921 "Storia di Cristo", ca marturie a asumarii conditiei de crestin, si in semn de pocainta pentru indepartarea de Dumnezeu din vremea cand se considera si se comporta ca un ateu. Masuta pe care am pozat cartea, are acum faianta sparta, caci am scapat pe ea o vaza a mamei mele, pe care o tineam in mana de dorul ei. Durerea pentru aceasta pierdere era atat de mare, incat simteam nevoia sa revin la vremea cand eram ocrotit la sanul mamei. "Totul este vremelnic", mi-am spus, detestand ca trebuie sa recunosc iarasi acest adevar al vietii. Apoi mi-am amintit de pruncul Iisus, care modela vrabiute din lut, si le lasa sa zboare vii, in lume, imagine care, pe frate-meu, Emanuel, l-a fascinat. Si m-am gandit sa postez poza cartii lui Papini pe "Carti Dragi", mai ales ca, fiind o aparitie recenta, in Editura "ORIZONTURI", mai poate fi gasita la chioscurile de ziare. Scriu acestea dintr-o biblioteca, Diana imi cunoaste orientarea religioasa, dar nu ma preseaza cu ideea convertirii, asa ca incerc insumi o trezire, redand ceva din cele scrise de Giovanni Papini in prefata cartii sale despre Mantuitor : "De cinci sute de ani cei ce se dau drept "spirite libere" se dau in vant sa-l rapuna pe Iisus a doua oara.  Bivoli increzuti, luand bibliotecile drept staule; creiere aerostatice, crezand ca ating tortzele cerului urcandu-se in balonul zburator al filosofiei; profesori imbatati ca niste satiri, de fatala metafizica, se inarmara, ca toti cruciatii, impotriva crucii ..." Dar, slava Domnului, eu nu stau chiar atat de rau, nu-i asa, Diana ? Sarbatori fericite ... Hristos va invia din nou, cu moartea pre moarte calcand ...

Fluturii lui Mauricio Babilonia

Moartea-nfloreste-acuma din rabdare ...

" Ma prabusii, iar trupul rasturnat  / Sta ca o coarda-ntins si-ncremenit./ Un glont in ceafa, iata si sfarsitul / Mi-am spus, hai odihneste linistit / Moartea-nfloreste acuma din rabdare / "Der springt noch auf", aud in jurul meu. / Noroi si sange cald, si innoptare ... "

Un labirint in catedrala din Chartres

Labirinturile, ale caror urme pot fi vazute si astazi in Egipt, la Knossos, in peninsula Scandinava, in Irlanda si in alte situri antice din vremea pagana, au fost adoptate si in biserici crestine inainte de secolul 18, unele dintre ele fiind demolate din cauza acestor implicatii pagane. Catedrala din Chartres are imortalizate in piatra elemente  ale civilizatiei celtice antice, structuri ce evoca crestinismul neoplatonic, ca si imprumuturi din misticismul islamic. Catedrala se inalta pe culmea unei coline, pe locul unui sit antic cuprinzand o retea de tuneluri si grote, si are, expusa in cripta MADONA NEAGRA, ce sugereaza inrudirea sa cu zeita ISIS. Labirintul incrustat in pardoseala navei centrale a catedralei, a fost construit in anul 1200, si numai Diana are ideea de ce il evoc acum, in prag de Florii. In centrul labirintului se afla, mai demult, o placa metalica, pe care erau reprezentati Minotaurul, Tezeu si Ariadna. Astazi, placa aceea nu mai exista, metalul a fost topit candva, si s-au construit tunuri din el. Labirintul este asemenea unei  "mandala"  si reprezinta un ajutor in meditatie, provocand, atunci cand este strabatut , o stare modificata de constiinta, care ofera cheia simbolului secret al labirintului, ca deslusire a tainei trecerii de la viata la moarte. In starea alterata a constiintei, spiritul patrunde in lumea spirituala, facand inca din timpul vietii, calatoria de dincolo de moarte.

"Dormi!"

"Când două fiinţe visează simultan una la cealaltă, ele rămân legate între ele."

Filă de acatist