Ian Watson era un scriitor de care nu auzisem. Până când am citit, la recomandarea unei verişoare, cartea sa "Spaţiul Mana: Recolta Norocoasei"; după asta nu l-am mai putut uita...
Un roman S.F., hard S.F., dar în acelaşi timp fantasy... o poveste pentru oameni mari. Am spus "poveste"? Nu, e ceva serios. E o scriere ce tinde spre zonele sufleteşti adânci. Iar am greşit: nu doar sufleteşti, mai mult... intelectuale.
Apoi, intrigată, am citit despre Ian Watson. Aflu că are un concept numit "universul participativ".
Îl las să vă spună el:
"Sunt interesat de felul de alcătuire al structurii gândirii şi încerc să construiesc povestiri care să-i facă pe oameni să reflecteze la matricele şi stilul minţii lor.
În fizica cuantică se stabileşte o relaţie între conştiinţa care observă şi fenomenul observat."
Concluzia scriitorului? Universul n-ar fi existat dacă nu ar fi existat o formă de viaţă inteligentă care să-l observe...
Deci conştiinţa cheamă la existenţă un fenomen fizic!
O carte deosebită.
