Dupa "Dreptatea lui Jeremiah Beaumont" de Robert Penn Warren, aparuta in 1983, colectia "Romanul secolului 20" a mai publicat o carte de acest autor, este "Locul care ma cheama". "Dreptatea ..." a fost in atentia Dianei de curand, fapt soldat cu o postare la care simteam nevoia sa raspund printr-un ecou, care, iata, vine , cu multa intarziere. Am scos din rafturi cele doua romane. Unul are pe marginea filelor discrete insemnari pentru citate la care sper, la momentul lecturii, sa revin in viitor, ceea ce, de asta data, se intampla. Este un citat despre increderea intre oameni. Neincrederea face ca doi oameni, care se pot afla, fie si intr-un hotel de lux, fie si intr-o vila la Balcic, precum protagonistii din povestirea Dianei Alzner, "Praf-minune", sau intr-o vila la Marea Egeee, cum alege sa propuna Warren, pentru a-si ilustra ideea, sa se afle, de fapt, impreuna, intr-o "groapa neagra si adanca".
.
"Doamne, n-ai incredere in mine", exprima glasul de langa mine. "Am incredere chiar si in mine", i-am spus. Dar pur si simplu, n-am incredere intr-o anumita situatie".
.
Imi amintesc de alt roman din colectia RS 20, "Miere de bondari" de Torgni Lindgren. Acolo, doua fiinte, un om si cainele sau, se afla intr-o groapa. Au cazut intr-o groapa din care nu a iesit viu niciunul dintre ei. Dar unul a supravietuit un pic mai mult, mancandu-l pe celalat de viu. Increderea in tovaras a fost mai mica decat teama si dorinta de supravietuire. Autorul nu precizeaza cine a supravietuit, dar noi stim ce-i poate capul omului. Amin.
