Nu e nimic nobil în a fura o carte... Ca să clarific lucrurile! Dar să vă spun cum a fost:
Vă amintiţi de anii de şcoală şi liceu când ne luam la întrecere între detaşamentele pioniereşti şi celulele uteciste în grandioasa campanie a celor trei "R"? Recuperare, Reciclare, Refolosire... parcă ăştia erau... Trebuia să adunăm fier vechi, cârpe, hârtie... Tone întregi, dacă se putea. Se escalada o adevărată cursă a înarmărilor, ca să zic aşa, fiindcă toţi ne străduiam să fim pe primul loc în dorinţa de-a ajuta Ţara... :)
Eram în clasa a zecea; pe holul de la "H.C.C", liceul meu, se ridicase un munte de maculatură. Îmi adusesem şi eu obolul aruncând ceva din colecţia de ziare Neuer Weg a lui bunicu... Într-o dimineaţă, şefa U.T.C.-ului pe liceu a intrat la noi în clasă şi-a întrebat cine vrea s-o ajute să încarce hârtia în camionul ce venise s-o preia. "EU! EU! EU!" au răspuns zeci de mâini ridicate, întrucât aveam prima oră mate... Dar m-a ales pe mine.
Tot încărcând la saci cu ziare, reviste, caiete vechi, jurnale şi oracole, am dat peste două volume legate frumos cu şnuruleţ. Erau de la Cartea Rusă. "Pe Donul liniştit". Mult trebuie c-a dorit să câştige întrecerea cel/cea care le aruncase acolo! Le-am sustras cu o dexteritate care m-a înspăimântat şi pe mine şi mi le-am însuşit, zădărnicind efortul devotatului meu coleg pentru bunăstarea Ţării...
"Pe Donul liniştit" este o măreaţă frescă a iadului Revoluţiei Ruse. Merită citită!
