Auzisem de "Pavilionul Canceroşilor", dar am citit mai întâi "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici". M-a impresionat prin asemănarea cu "Scrisorile..." lui Dostoievski. De fapt, ambii trăiseră ceea ce scriau.
Ivan Denisovici "a evadat" prin muncă. Aşa a reuşit să-şi păstreze integritatea mintală. Reţeta din "Jurnalul fericirii" este alta, mai spiritualizată. Şi câtă diferenţă de atitudine faţă de Henri Charriere în "Papillon"! Se poate spune că situaţiile nu sunt similare şi este adevărat, dar pentru mine a fost niţel dezamăgitoare şi "Evadarea tăcută" a Lenei Constante...
"Pavilionul Canceroşilor" îmi evoca de fiecare dată un insectar în care victimele sunt prinse de vii cu ace...
