Am citit "Doctor Jivago" într-o zi şi-o noapte, eram în vacanţă. Deşi n-am putut să las cartea din mână, la sfârşit nu m-am simţit mulţumită. Să fi fost ambiguitatea morală, sentimentală a eroului principal? Trecusem de vârsta la care aspiri spre personaje exemplare... Şi totuşi aş fi vrut ca Iuri Andreevici să fi luptat mai mult cu sine însuşi. Încă un rus care nu s-a putut împotrivi destinului, fatalitatea rusă... Sau poate Iuri, Tonia, Lara, Pavel erau purtaţi de valul de haos din societate.
Cred că ideea romanului este aceea că oricâte sluţiri aduce omul acestei lumi, prin faptele sale rele, lumea rămâne tot frumoasă şi această frumuseţe nu poate fi biruită, fiindcă este creaţia lui Dumnezeu. În romanul lui Boris Pasternak suferinţa şi fericirea se amalgamează într-o esenţă superioară, a sublimului, a frumuseţii de dincolo de Bine şi Rău. Ce element volatil!
E Frumuseţea de care vorbea şi Dostoievski.
