Unele cărţi sunt legate de nevăzute fire. Citind-o pe una, te gândeşti la cealaltă. Aşa mi s-a întâmplat cu "Vise despre trandafiri şi flăcări" de Yvind Johnson şi "Alesul" de Thomas Mann, ca şi cum cele două volume ar face parte din aceeaşi frăţie secretă.
L-am iubit pe Urban Granier ( cum altfel? ), dar Gregors inspira mai mult admiraţie... Poate şi puţină teamă?
Iar călugărul Clemens, cel care relatează povestea Alesului, naratorul, m-a dus cu gândul la Adso din Melk, pentru că scriau din aceleaşi motive: dincolo de "marea trecere", păstrarea numelui.
Imaginea cu volumele de azi vine de aici.
