Îmi amintesc foarte precis după-amiaza când am luat din raft „La răscruce de vânturi”.
Aveam doisprezece ani şi eram în vacanţa de vară. Citisem deja „Jane Eyre”.
După acea primă lectură au urmat recitiri, fiecare mai bogată cu ceva decât precedenta.
Apoi, când Lorena avea vreo 14-15 ani, a citit şi ea cartea şi am citit împreună viaţa surorilor Bronte, care mi-a părut de-a dreptul extraordinară prin unele asemănări...
A fost una din acele cărţi periculoase care mi-au schimbat percepţia şi, poate, felul de-a fi.
Catherine şi Heathcliff au devenit un ideal pe care îl căutam, aşa cum Ioana Mureşan, colega mea de facultate, îl căuta pe domnul Secătură.
"Heathcliff is more myself than I am."
