Albastru nemarginit ...

L-am "cunoscut" pe Haruki Murakami in anul 2005, cand am citit "Cronica pasarii-arc", dupa care am cumparat in putine zile vreo cinci sau sase volume de acest autor, deja publicate in "Biblioteca Polirom", ajungand in prezent la saptesprezece carti. Dupa ce am gustat din plin din misterele japoneze incarcate de nelinisti ale lui Haruki, am dat cu ochii, tot in 2005 si tot in "Biblioteca Polirom" de romanul " Albastru nemarginit, aproape transparent" de Ryu Murakami, crezand ca un roman intitulat astfel, imi va risipi nelinistile provocate de celalat Murakami. Citind "Copii de aruncat", tu stii Diana, cat de mult m-am inselat sperand sa zburd pe cerul unei scrieri senine cu Ryu.
*

Am in Tloen un cires japonez, care , la ceasul infloririi, devine o minune. Am facut, candva in mai, in unul dintre anii din urma, postarea "Ninge pe florile de cires in Japonia" si sunt uimit cat de multi oameni se opresc si in prezent la vechea mea postare. Oamenii isi inchipuie Japonia ca pe un taram al ciresilor in floare. Dar cat este  de departe de aceasta imagine romanul acesta cu titlu angelic al lui Ryu, de o violenta demolatoare, cu droguri, orgii si omoruri, care este asemuit, sub aspectul  alienarii de la conditia umana, cu "Strainul" de Camus si "Portocala mecanica" de Burgess !
*
Imi amintesc de romanele dezolante asupra carora ne-am oprit impreuna in primavara, Diana. Sa amintesc macar de cartea "Dormi !" de Annelies Verbeke, ce dovedeste cu asupra de masura ca femeile pot sa scrie carti cutremuratoare. Sa nu fi citit acest roman ?  Aiasta nu se poate, majestate!
*
Trebuie sa copiez cateva randuri de pe ultima fila a romanului "Albastru nemarginit ..." :
    " Am scos din buzunar un ciob de sticla nu mai mare decat unghia de la degetul mere si l-am sters de sange. Avea o curba lina si reflecta cerul care incepuse sa se lumineze. Dedesupt, in lateral, se intindea spitalul si in departare se vedeau drumul strajuit de pomi si orasul . ( ... )  Colorat de aerul zorilor, ciobul, care inca mai avea urme de sange pe margine, era aproape transparent. Era un albastru nemarginit, aproape transparent. M-am ridicat si indreptandu-ma spre casa, mi-am zis ca vreau sa devin o bucata de sticla. Ca vreau sa se reflecte in mine unduirea lina si alba. Ca vreau sa arat si celorlalti acea curba lina. Marginea cerului s-a albit si imediat ciobul s-a opacizat. Cand au inceput sa se auda pasarile ciripind, ciobul nu mai reflecta nimic.  (...) M-am asezat pe vine si am asteptat pasarile. Daca or sa vina in zbor si daca lumina calda o sa ajunga pana aici, poate ca umbra mea alungita va acoperi ananasul aruncat de mine ieri, si  va cadea peste pasarile cenusii." 

Ceva special, link : AICI