Privind in urma, Trond Sander intelege ca propriul sau trecut este un fel de tara a nimanui, un teritoriu arid. Se retrage la o cabana din Nord si rupe toate legaturile cu lumea. In vecinatatea cabanei sale traieste un om care are legatura cu inceputurile vietii sale. Aceasta ii inlesneste reevaluarea trecutului. Reasezarea sa in fluxurile firesti ale naturii, alaturi de fiul sau venit sa-l ajute sa doboare trunchiuri de arbori si sa-i trimita pe ape, la vale, il reintegreaza in ordinea lumii. Povestea cu recuperarea trunchiurilor, ca si titlul cartii "La furat de cai", care este doar o expresie ce apare spontan in generatia tatalui, ca si in cea a fiului, neavand legatura cu hotia, pot face obiectul unor postari fascinante. Suntem in fata unui roman despre viata si moarte, despre razboi si pace, despre dragoste, legaturi de sange sau inrudirea prin fapte si despre necesitatea de a face alegeri si de a suporta consecintele lor, despre datorie si libertate, regret si speranta. A aparut in 2003 fiind declarat cel mai bun roman al anului in Norvegia. A fost tradus la noi in 2007. Amintindu-mi cum a raspuns Diana ineptei mele afirmatii cum ca "Versetele satanice" ar fi o carte proasta, alegand un citat rascolitor si convingator din roman, care afirma contrariul, am ales si eu o propozitie, una singura, din acest roman tulburator :"TU HOTARASTI SINGUR CAND TE DOARE".
O spune tatal, fiului, dupa ce acesta facuse treaba de mantuiala, taind urzicile cu coasa cea mica, de teama sa nu-l doara. Si in timp ce i-o spunea, tatal, fara sa stea pe ganduri, smulgea cu mainile goale urzicile.
* * *
